A doua zi – joi, 10 octombrie – pornim din Ierusalim spre satul Betania. Acesta este satul celor trei frați după trup: Marta, Maria și Lazăr, pe care i-a iubit așa de mult Domnul nostru Iisus Hristos. Casa lor a fost locul preferat de Mântuitorul și de ucenici pentru găzduire. Căci Iisus iubea pe Marta și pe sora sa și pe Lazăr (Ioan 11, 5). Situată la o depărtare de 6 km de Ierusalim, spre răsărit, pe șoseaua ce duce la Ierihon și Galileea, Betania era în calea Domnului ori de câte ori venea sau se întorcea din Sfânta Cetate. Căci pe această cale obișnuia adeseori să treacă. Iar în mijlocul satului, chiar pe lângă drum, se afla casa celor trei frați, despre care s-au scris așa de mișcătoare pagini în Sfânta Evanghelie.

Pornim din Ierusalim cu autobuzul, coborâm în Valea Cedrilor, lăsăm în stânga noastră Grădina Ghetsimani, înconjurăm Muntele Măslinilor, lăsăm în dreapta Muntele Scandalului, facem o curbă, trecem prin satul arab Abu Dis și iată în fața noastră satul Betania. Este un sat nu prea mare, astăzi locuit aproape în întregime de musulmani. Casele albe, curate, se înșiră pe ambele părți ale șoselei. Coborâm. Slavă Ție, Mântuitorule, că ne-ai învrednicit să vedem și să poposim împreună cu Tine în satul lui Lazăr și al surorilor lui!

În Betania se află două mănăstiri de călugărițe: una ortodoxă, unde era casa Martei și Mariei, și alta catolică, alături de mormântul Sfântului Lazăr „cel a patra zi înviat”. Vizităm pe rând ambele mănăstiri și mormântul lui Lazăr.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 266-267)