Cateheză despre a 5-a săptămână din Post (V)

Vremea de acum este vreme potrivită pentru lupta mântuirii. Ne cheamă pe noi Stăpânul casei la lucrarea viei Lui. Căci îi primește pe cei ce au venit în ceasul al șaselea și al nouălea. Să nu ne lenevim cu nimic, să nu trândăvim prin nimic, să nu ne păgubim cu nimic, noi, cei ce până acum am întârziat. Să ne apropiem cu credință, să ne apropiem cu bărbăție, să ne apropiem cu cele mai bune nădejdi de via mântuitoare.

Săgeata poftei îți rănește inima, se spurcă cugetul tău, săvârșești adulter în inima ta, cum spune Domnul, zămislești din poftă, iar „pofta zămislind, naște păcat, iar păcatul, odată săvârșit, aduce moarte”[1] . Vrei o vătămare mai mare decât asta? Vrei vreo altă pagubă mai mare? Vrei o altă moarte mai grea decât aceasta? Ai auzit că pofta vine din privirea curioasă și pătimașă. Iar din poftă vine păcatul, iar din păcat, moartea sufletului. Iar din moartea sufletului, despărțenia de Dumnezeu. Iar despărțirea de Dumnezeu este osânda cu demonii, iar osânda împreună cu demonii, pedeapsă veșnică. Iar pedeapsa veșnică este „foc nestins”, „vierme neadormit”, „întunericul cel mai dinafară”, „scrâșnirea dinților” și tartar și „plângere fără de mângâiere”, cum mărturisește Scriptura. Și nimeni să nu fie necredincios și să socotească acestea basne. Și nimeni să nu fie îngreunat de cele spuse pentru mântuirea și folosul vostru. Fiindcă nu spre a vă îngreuna, ci spre a vă folosi mai mult și a răbda osteneala de aici ca nu cumva în loc de râvnă, să vă abateți spre trândăvie, în loc de mulțumire, să vă abateți spre nemulțumire, în loc de cinste, spre necinste.

„Cei ce se ostenesc cu cuvântul și cu învățătura să se învrednicească de îndoită cinste”, zice Apostolul. Dar eu spun acestea nu ca să pretind cinstea voastră. Căci cinstea mea și slava și folosul le socotesc a fi mântuirea voastră, progresul vostru, pocăința fiecăruia dintre voi, întoarcerea fiecăruia, îndreptarea fiecăruia și depărtarea de tot răul. Aceasta este cinstea mea și bucuria, câștig nedeșertat, dacă voi vedea și voi auzi despre voi că și mici, și mari, căutați calea mântuirii și vă luptați să fiți mântuiți.

Căci vremea de acum este vreme potrivită pentru lupta mântuirii. Ne cheamă pe noi Stăpânul casei la lucrarea viei Lui. Căci îi primește pe cei ce au venit în ceasul al șaselea și al nouălea. Să nu ne lenevim cu nimic, să nu trândăvim prin nimic, să nu ne păgubim cu nimic, noi, cei ce până acum am întârziat. Să ne apropiem cu credință, să ne apropiem cu bărbăție, să ne apropiem cu cele mai bune nădejdi de via mântuitoare. Căci a venit săptămâna a cincea din post, de aceea am și vorbit în general despre cele cinci simțuri ale trupului și vremea deja se apropie de bucuria universală. Să alergăm, să ne grăbim, ca să primim dinarul, ca să intrăm la cina aceea mare, ca să ne bucurăm de neprihănita aceea nuntă, să venim în cămara de nuntă cu candele luminoase, ca să ne sălășluim în paturile de nuntă cele cerești, cu harul Mirelui, pentru ca talantul care a fost încredințat fiecăruia îndoit să-l aducem înapoi cu împreună-lucrarea lui Dumnezeu și cu harul, ca să auzim fiecare dintre noi: „bine, slugă bună și credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău” și toți să zică amin, fie, fie.   

(Sfântul Neofit din Cipru, Cateheze monahale. Scrieri II)

Cateheză despre a 5-a săptămână din Post (I)

Cateheză despre a 5-a săptămână din Post (II)

Cateheză despre a 5-a săptămână din Post (III)

Cateheză despre a 5-a săptămână din Post (IV)

[1] Iac. 1, 15.

De la același autor

Ultimele din categorie