La mijlocul secolului al doilea, după a doua revoltă a evreilor, Împăratul Adrian i-a izgonit din Betleem pe evrei şi a plantat deasupra peşterii din Betleem o pădure sacră închinată lui Adonis-Tamuz.

După proclamarea libertăţii cultului creştin în anul 321, Patriarhul Macarie al Ierusalimului a cerut împăratului Constantin cel Mare restituirea locului sacru. Construcția bazilicii a început în 326, iar aceasta a fost sfinţită la 31 mai 339.

Biserica avea o intrare monumentală (propilee) şi era compusă dintr-un atrium (pronaos), un naos divizat în cinci nave longitudinale prin patru rânduri de coloane şi altarul octogonal. Pelerini din secolele al IV-lea şi al V-lea descriu bogăţia şi strălucirea mozaicurilor, a frescelor şi a marmurei folosite pentru împodobirea bisericii. Altarul octogonal avea în centru o mare deschidere, astfel încât credincioşii puteau privi în interiorul Sfintei Peşteri de sus, din biserică. Trepte largi duceau la locul cel sfânt al naşterii, credincioşii urcând şi coborând pe o singură scară.

După revolta şi distrugerile samaritenilor din anul 529, arhitectul Împăratului Iustinian zideşte deschiderea centrală şi construieşte în părţile laterale o intrare şi respectiv o ieşire pentru a permite închinarea în Sfânta Peşteră a unui număr cât mai mare de pelerini, într-un timp mai scurt. Însă noua biserică, deşi lărgită în interior, ca formă nu atinge eleganta impunătoare a celei dintâi.

Cele 44 de coloane din naos, înalte de şase metri, de culoarea roşie, lucrate în stil corintian în piatră de provenienţă locală, sunt aşezate pe patru rânduri şi susţin capiteluri de marmură albă, frumos împodobite cu acante, iar deasupra fiecăruia, pe abaca, se găseşte sculptată o rozetă cu o cruce grecească.

Structura arhitecturală a bisericii iustiniene a rămas aproape neschimbată până în zilele noastre.

În anul 614, hoardele persane ale lui Cosroe au cruţat bazilica, după ce au văzut un mozaic reprezentând adoraţia magilor – strămoşii lor. Iniţial arabii au respectat bazilica Naşterii Domnului, apoi s-a ajuns la un compromis: musulmanii aveau dreptul să se roage în absida de sus, iar creştinii în restul bazilicii.

Cucerirea Palestinei de către cruciaţi între anii 1096-1099 a deschis un nou capitol în istoria Betleemului. Biserica şi Sfânta Peşteră au fost luate de latini. Atunci a fost refăcută pardoseala de marmură, s-a pus un acoperiş nou din lemn de cedru şi învelit în plumb, pictură şi mozaicurile au fost restaurate, iar în jurul clădirii propriu zise s-a ridicat un sistem fortificaţii.

Biserica Ortodoxă şi-a recăpătat drepturile în anul 1757. Patriarhia Ierusalimului a rămas de atunci posesoarea Bisericii Naşterii şi a Sfintei Peşteri.

În anul 1881, catolicii franciscani construiesc alături de Biserica Naşterii, pe temelia paraclisului mănăstirii Sfintei Paula, o biserică pe care o închină Sfintei Ecaterina.

În perioada tulbure a secolului al XX-lea, Biserica Naşterii şi Sfânta Peşteră au fost respectate şi ferite de orice primejdie, iar pelerini din toate colţurile lumii şi-au putut împlini visul de a se închina la locul în care a avut loc Nașterea Pruncului Sfânt.

(Foto) Biserica Nașterii Domnului din Betleem

(Video) Steaua de la Betleem – locul naşterii Domnului nostru Iisus Hristos