Suntem în fața marii Biserici a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Este cea mai veche și mai originală biserică creștină din Țara Sfântă. În fața ei se află un loc liber, ca un fel de piață, pavată cu dale de piatră. În partea dreaptă se înalță biserica armeană. În partea stângă, spre nord, se ridică o clădire mare a călugărilor franciscani, un fel de hotel pentru pelerini, cu chilii pentru călugări și o biserică închinată Sfintei Ecaterina. Iar drept înainte, spre răsărit, se vede marea Biserică a Nașterii Domnului, din veacurile IV-VI, ridicată deasupra Sfintei Peșteri. Intrarea se face pe o ușă foarte joasă și îngustă, dinspre apus. Facem trei închinăciuni în fața ușii, ne plecăm și intrăm. Prima încăpere este un fel de pridvor larg, numit atrium. Apoi a doua încăpere tot așa de mică și iată-ne în marea Biserică a Nașterii lui Hristos!

Slavă Ție, Mântuitorule, că ne-ai învrednicit în viața aceasta pământească să călcăm cu picioarele noastre păcătoase pe acest loc așa de sfânt, unde s-a lucrat taina mântuirii neamului omenesc! Slavă Ție, Mântuitorule, că ne-ai binecuvântat să ajungem și aici la Betleem. Învrednicește-ne să ne închinăm și în peștera în care Te-ai născut!

Privim cu evlavie interiorul bisericii. Este cu totul divin și măreț, pe măsura credinței marilor împărați bizantini. În total, lungimea bisericii este de 60 metri și lățimea de 30. Prima biserică a fost construită, aici, de Sfânta Împărăteasă Elena, în anul 326. După două secole, în anul 531, marele împărat Iustinian a modificat și înfrumusețat această biserică, păstrând în cea mai mare parte primul lăcaș. Biserica zidită de Sfânta Elena se compunea dintr-un atrium (pronaos), un naos, compus din cinci nave longitudinale sprijinite pe stâlpi de mar-mură, și altarul poligonal, ridicat chiar deasupra Sfintei Peșteri. Pardoseala era împodobită cu mozaicuri de mare calitate artistică, cu motive florale creștine.

Împăratul Iustinian a împărțit atriumul în două încăperi: pridvor și nartex (pronaos), ambele destul de mici. Naosul propriu-zis este cel din anul 326, lung de peste 40 de metri, format din cinci nave longitudinale, după vechiul tip bazilical. Navele laterale se sprijină pe patru rânduri de coloane de marmură roșie, în număr de 44 – câte 11 coloane în fiecare rând. La jumătatea naosului se urcă câteva trepte și se ajunge în fața Sfântului Altar. Tot Sfântul Iustinian cel Mare a transformat vechiul altar poligonal într-un altar cu trei abside. Absida centrală este altarul propriu-zis al ortodocșilor. Absida din dreapta este prevăzută cu un al doilea altar ortodox, mai mic. Iar absida din stânga are un altar care aparține Bisericii Armene. Din ambele abside se coboară pe trepte în peșteră.

Peste mozaicul primei biserici, Iustinian a pus dale mari de marmură, iar pereții i-a împodobit cu mozaicuri de rară frumusețe. În săpăturile din ultimele decenii s-au descoperit porțiuni mari din mozaicul bisericii zidită de Sfânta Elena, pe care le-am admirat și noi. În timpul marii invazii a perșilor din anul 614, condusă de Hosroe, au fost distruse definitiv în Palestina sute de biserici creștine de cea mai mare importanță. Numai biserica din Betleem a scăpat din mâinile lor. Căci, văzând pictați pe pereți pe cei trei magi în haine persane și ascultând rugămințile călugărilor slujitori, au renunțat s-o mai distrugă. Pe vremea primei cruciade (1096-1099), Biserica Nașterii Domnului a fost luată de la ortodocși și dată în mâinile catolicilor împreună cu Sfânta Peșteră. Această nedreptate a durat secole de-a rândul. Dar în anul 1757 Biserica Sfintei Elena și a lui Iustinian a fost dată din nou în posesia ortodocșilor. Tot atunci catolicii au fost îndepărtați și din Sfânta Peșteră, pe care o ocupaseră în mod silnic. După această dată, catolicii și-au construit o altă biserică în partea de nord, alături de marea catedrală ortodoxă.

În prezent Biserica Nașterii Domnului se prezintă tot atât de măreață și impunătoare ca acum 1600 de ani, fiind bine restaurată, întreținută curat și împodobită ca o mireasă. Interiorul păstrează mireasma binecuvântată a primelor veacuri creștine. Admirăm mozaicurile milenare, catapeteasma sculptată și aurită, policandrele și candelele, în număr de 54, care atârnă de tavane. Admirăm bolta bisericii care este lucrată artistic în lemn, după vechiul stil bazilical. Ne închinăm cu evlavie în Sfântul Altar și la icoane, pe care le-au sărutat atâtea generații de credincioși și pelerini din toată lumea.

Slavă Ție, Fiule al lui Dumnezeu, pentru acest dumnezeiesc altar, unde Te-ai născut din Fecioara Maria pentru a noastră mântuire! Slavă Ție, Iisuse Hristoase, pentru Fecioara din care Te-ai născut, pentru Sfânta Elena care Ți-a închinat acest lăcaș, pentru cuvioșii călugări care au slujit aici cu frică de Dumnezeu, pentru toți cei ce s-au mântuit în numele Tău...!

Sărutăm icoanele împărătești din catapeteasmă. Toate sunt vechi și îmbrăcate în argint. Ne închinăm și la icoanele făcătoare de minuni, ce se află în absida din dreapta – icoana Maicii Domnului cu Pruncul și icoana Sfântului Nicolae. Apoi stăm de vorbă cu Părintele Ieronim, un călugăr cu chip blând și luminos. Sfinția sa ne spune că în marea biserică se face Liturghie numai Duminica și în sărbători, iar în celelalte zile se săvârșesc obișnuitele laude. Liturghia zilnică se face numai în Sfânta Peșteră, dimineața, între orele 5,30-7. În sărbători se face concomitent Liturghie, atât în Peșteră, cât și în catedrală.

Cu gândul la Sfânta Fecioară și la Pruncul Iisus culcat în iesle, ne pregătim să ne închinăm în Sfânta Peșteră.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 229-232)