Prezența Bisericii Romano-Catolice la Sfintele Locuri se datorește primei cruciade din anul 1099 și ocupării Palestinei de către cruciați, timp de aproape un secol. În acest răstimp, Vaticanul a construit numeroase biserici, mănăstiri și așezăminte de tot felul, alături sau în locul bisericilor ortodoxe grecești distruse de perși, arabi, turci etc. De fapt, acesta a și fost scopul urmărit de papa Urban al II-lea prin cruciade.

Din secolul al XII-lea, Biserica Romano-Catolică devine astfel a patra Biserică creștină și ultima în ordine cronologică, ce oficiază slujbe la Mormântul Domnului, la Golgota și în Peștera Nașterii din Betleem.

Dacă Biserica Ortodoxă își mărturisește credința și își hrănește spiritual credincioșii mai ales prin frumusețea slujbelor religioase, prin renumitele cântări psaltice și minunatele biserici bizantine cunoscute în toată lumea, în schimb, Biserica Romano-Catolică își menține existența prin ordine și disciplină, prin fonduri speciale și prin acte de caritate creștină, ca: spitale, școli, orfelinate, azile etc., care sunt finanțate de Biserică în mod gratuit.

În prezent, Biserica Romano-Catolică este Biserica cea mai bine organizată, mai bogată, mai forte și mai dinamică din Țara Sfântă. Scopul ei final este convertirea la catolicism, prin prozelitism, a tuturor arabilor, creștini și necreștini. Pentru realizarea acestui scop major, Biserica Catolică pune la dispoziție gratuit spitale, școli pentru copii, orfelinate, grădinițe, în care predau călugărițe, un institut ecumenic la Tantur, aproape de Betleem, o mare tipografie pentru răspândirea cărților religioase, ateliere de colportaj religios, pelerinaje bine organizate, hoteluri de cazare și numeroase mănăstiri în toată Palestina, cu sute de călugări și maici. Cu toate acestea la Mormântul Domnului, la Mormântul Maicii Domnului, pe Muntele Măslinilor și la Biserica Nașterii din Betleem, aproape peste tot în Țara Sfântă, prioritatea o are întotdeauna Biserica Ortodoxă, apoi cea Armeană, cea Coptă și la urmă Biserica Romano-Catolică, respectându-se ordinea cronologică. Supravegherea așezămintelor catolice din Palestina a fost încredințată îndeosebi călugărilor franciscani, încă din anul 1333. Astăzi se întâlnesc peste tot călugări franciscani, mai ales de origine franceză. Biserica Franceză a dat dintotdeauna cei mai mulți călugări și slujitori catolici în Țara Sfântă.

Biserica Romano-Catolică din Țara Sfântă numără peste 20.000 de credincioși și este reprezentată printr-un papă, care își are reședința în Ierusalimul nou. În orașele Nazaret și Betleem au câte o episcopie. Călugării și mănăstirile din Țara Sfântă sunt supravegheate de un Custode. „Custodia Țării Sfinte” a fost întemeiată încă din anul 1217, după a doua cruciadă. Iar grija pentru buna organizare a pelerinajelor credincioșilor catolici este încredințată celor două asociații catolice „Delegația Țării Sfinte” și „Organizația Pelerinajelor”, care funcționează în Roma și au la dispoziție mai multe hoteluri, case de primire, autocare speciale, cantine și preoți misionari.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 364-366)