Biserica Răstignirii, Biserica Mormântului lui Hristos, Biserica Învierii, Biserica Luminii și a Vieții! Aici se sfârșește Drumul Crucii. De aici începe Calea Veșniciei. Aici se sfârșește Evanghelia Mântuirii. Aici se întâlnesc cele două testamente. Raiul și iadul aici s-au împăcat. Întâiul Adam cu Hristos, Noul Adam, aici s-au întâlnit. Strămoașa noastră Eva cu Maica Vieții, Fecioara Maria, aici s-au văzut. Aici s-a sfărâmat capul șarpelui. Aici s-a zădărnicit viclenia diavolului. În locul acesta s-a îmblânzit tirania morții. Aici s-a pierdut puterea păcatului; aici s-a biruit zavistia iudeilor; aici s-a sărutat cerul cu pământul; aici s-a împăcat lumea cu Dumnezeu prin Hristos, Fiul Omului!

Iată-ne lângă Biserica Învierii lui Hristos, Biserica întregii Creștinătăți! Aici s-a săvârșit cea mai înfricoșată dramă din istoria omenirii. Fiii oamenilor au încercat să omoare pe Fiul lui Dumnezeu. Dar tot aici s-a săvârșit cea mai mare minune din câte s-au făcut sub cer. Hristos a înviat din morți, dându-ne tuturor iertare și viață veșnică.

Biserica Învierii, centrul Creștinătății! Biserica iubirii și a împăcării, Biserica Preasfintei Treimi! De aici S-a pogorât Hristos în iad, ca să scoată pe cei legați din veac. De aici S-a înălțat la cer ca un Dumnezeu; de aici a intrat cu tâlharul în rai, ca un Mântuitor. Raiul și iadul, cerul și pământul, Dumnezeu și omul, viața și moartea, aici s-au împăcat prin Învierea lui Hristos.

Mari sunt minunile Învierii Tale, Doamne!

Zadarnic și-a sfâșiat Caiafa hainele; în zadar a râs Irod; fără folos și-a spălat mâinile Pilat. De prisos toată ura, și strigătele, și furia poporului, că Hristos Cel condamnat, Hristos Cel răstignit, Hristos Cel pecetluit în mormânt a Înviat din morți în acest loc sfânt.

Suntem în fața Bisericii Învierii lui Hristos! De aici începe istoria Creștinismului, de aici începe mântuirea lumii! Că dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința noastră... (I Corinteni 6, 17). Zadarnică ar fi nădejdea noastră! De aceea toată Evanghelia se rezumă în trei cuvinte: Hristos a Înviat! Aici a Înviat Domnul. Aici a fost văzut de îngeri. Aici a vorbit cu Maria Magdalena. Aici a fost căutat de Petru și Ioan cel iubit. Aici aleargă creștinii de pe toate meridianele pământului să se închine la Golgota, să vadă „locul unde L-au pus” pe Domnul, să se închine la Sfântul Mormânt, să guste din lumina Învierii lui Hristos!

Ortodocși și catolici, luterani și calvini, europeni și americani, albi și negri, tineri și bătrâni, sănătoși și bolnavi, călugări, preoți și mireni, șiruri nesfârșite de pelerini îmbrăcați cuviincios, cu gândurile adunate și privirile plecate, pășesc încet, în ritm de procesiune, spre ușile larg deschise ale Bisericii Învierii. Nimeni nu cere explicații. Fiecare tace și se roagă în graiul său și după credința sa, așa cum îl mișcă Duhul Sfânt.

Intrarea in Biserica Sfântului Mormânt se face pe două uși mari din partea de sud. Coborâm câteva trepte de piatră, în curtea deschisă din fața intrării. Parcă nu ne vine să credem că pășim pe cel mai sfânt loc de pe pământ. Sufletele noastre saltă de bucurie duhovnicească. O viață întreagă am purtat în noi dorul Sfintelor Locuri, dorul Sfântului Mormânt. Și iată, în clipa aceasta visul nostru s-a împlinit! Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!

Biserica Sfântului Mormânt este o construcție măreață din secolul al XI-lea, înălțată de cruciați, în locul altei biserici vechi, zidită de Sfânta Elena în secolul IV. Ea adăpostește cele mai scumpe locuri ale Creștinătății: Muntele Golgota și Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos. Iar jos, în stâncă de piatră, se află peștera unde s-a descoperit Crucea Domnului de către Sfânta Împărăteasă Elena.

Intrăm să ne închinăm și să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru toate.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 57-59)