Această biserică a fost ridicată în anul 1314, prezentând o formă de cruce înscrisă, iar la exterior având un frumos dom octogonal. Materialul de construcţie principal folosit a fost calcarul.

Biserica a devenit cunoscută nu numai pentru formele sale arhitecturale, dar şi pentru picturile sale de o valoare foarte însemnată. Pictate de către artiștii de curte ai regelui Milutin, aceste fresce datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi stau mărturie a unei legături strânse cu arta bizantină.

Zidul de vest este împodobit cu o compoziţie reprezentând „Adormirea Maicii Domnului”, din care, la începutul secolului al XX-lea, s-a pierdut mai mult de jumătate. Deasupra acestei compoziţii se află, în stânga fereastrei, „Schimbarea la Faţă”, iar în dreapta, „Intrarea Domnului în Ierusalim”. În scenele reprezentând Naşterea şi Intrarea în biserică a Maicii Domnului, se remarcă siluetele alungite, specifice artei bizantine, pe fundalul unui peisaj arhitectural complex. Siluetele sunt reprezentate când în posturi festive, când într-o dinamică viguroasă, cu hainele în mişcare.

Pe peretele sudic sunt reprezentate portretele ctitorilor: regele Milutin şi tânăra sa soţie, Simonida, fiica împăratului Bizanţului Andronic II Paleologul. Aceste picturi amintesc de strângerea legăturilor politice între Imperiul Bizantin, slăbit în perioada respectivă, şi Serbia, pe atunci puternică.