Cine este Sfântul pe care-l cinstim astăzi? Cel mai frumos răspuns ni-l oferă Octavian Goga, în una dintre frumoasele sale creații lirice: Blând zâmbește din icoană/ Cuviosul Niculaie... (poezia Pace). Blând și Cuvios, acesta a fost și este Sfântul Nicolae. Cuvios în viața lui, deoarece a trăit pentru Dumnezeu – și nu pentru sine. Blând cu toți oamenii pe care i-a întâlnit, fiindcă așa i-a fost felul de a trăi. Așa a înțeles el Evanghelia. Simplu, fără complicații specifice nouă, oamenilor. Nicolae din Mira Lichiei a primit Evanghelia în inima lui, iar concluzia i-a fost una pe care a transpus-o în faptă: Dumnezeu ne iubește nemărginit și este bun cu noi, oamenii, deci și noi, la rândul nostru, trebuie să procedăm la fel toți cei din viața noastră.

Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai vechi Cuvioși ai Bisericii. A trăit în secolul al IV-lea, a fost episcop în Mira Lichiei, pe teritoriul Turciei de astăzi. Nu-mi propun aici să redau viața lui, însă ne putem întreba de ce acest sfânt este respectat și cinstit de mulți oameni, chiar și de unii care nu sunt creștini practicanți, chiar și de atei sau necreștini. Răspunsul este simplu: pentru bunătatea lui. O bunătate care dezarmează orice intenție negativă sau privire temătoare. O bunătate izvorâtă dintr-o inimă atinsă de bunătatea lui Dumnezeu. Sfântul Nicolae a fost bun cu toți. Și cu cei care meritau, dar mai ales cu cei care, poate, nu meritau. Însă care dintre noi, oamenii, este în măsură să hotărască cine merită tratat cu bunătate și cine nu? Sfântul Nicolae n-a pus așa problema, cum de multe ori procedăm noi, ci a înțeles că în cuvintele Mântuitorului: Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv (Luca 6:36) nu există restricție în a face binele.

Sfântul Nicolae a fost un episcop bun cu preoții, îngăduitor cu ai săi colaboratori, milostiv cu subalternii săi și generos cu toți oamenii. Istoria lumii, datorită unei acțiuni pline de generozitate făcută de sfânt față de trei surori, l-a păstrat în memoria ei ca fiind Moș Nicolae – cel care noaptea aduce daruri. Prin fapta respectivă, săvârșită noaptea, astfel încât să nu fie văzut de nimeni și demnitatea familiei respective să nu fie atinsă, sfântul a schimbat viața celor trei fete dintr-un viitor iad într-un Rai prezent. Ah, ce simplu și la îndemână este să fim buni și să schimbăm viața celor de lângă noi! 

Acesta este Sfântul Nicolae! Este ierarhul care nu a compus tratate de teologie pe pergamente (de fapt, nu ne-a rămas nimic scris de el) – însă a scris teologie pe inimile tuturor celor care l-au cunoscut și-l cunosc și astăzi. Și poate că acesta este răspunsul la întrebarea de mai sus. Orice om care a primit un cadou în copilăria sa, în noaptea Sfântului Nicolae, își aduce aminte de faptul că toți am fost copii și că rămânem copiii lui Dumnezeu. Iar într-o astfel de situație, necredința sau ateismul scad vertiginos. Bunătatea Divină pe care o au sfinții și, în special, Sfântul Nicolae, este o flacără ce ne topește propriul ego ca să reușim să-i facem și celuilalt loc, cu bunătate, în viața noastră. În fața bunătății divine împărțită cu largă generozitate, toate ideile noastre preconcepute dispar precum un abur trecător. Așa cum te topește îmbrățișarea sinceră și inocentă a unui copil bucuros că i-ai oferit daruri. 

Cine nu se bucură când primește un dar? De fapt, cine se bucură cel mai mult când primește un cadou? Cel care, poate, nici nu merită să primească acel dar. Noi, oamenii, nu-L merităm pe Iisus Hristos, Cel născut acum 2.000 de ani în Bethleemul Iudeii. Și, cu toate acestea, Dumnezeu-Tatăl L-a trimis și-L trimite pe Hristos să Se nască în fiecare an în inima fiecăruia dintre noi. Sfântul Nicolae, prin sărbătoarea sa, anticipează acest moment, arătându-ne că înainte de a posti, de a ne ruga, de a predica sau de a cânta în numele Domnului, putem să încercăm să fim mai buni. Mai buni azi decât am fost ieri. Cu noi înșine, cu oamenii de lângă noi și, mai ales, cu cei care credem noi că nu merită bunătatea noastră. Oare noi o merităm pe cea de Sus? Eu, cu siguranță, nu! Dar, cu toate acestea mă bucur de bunătatea și generozitatea Lui. Să fim buni unii cu alții!