Botezul, darul Pocăinţei şi al Împărtăşirii

Cuvinte duhovnicești

Botezul, darul Pocăinţei şi al Împărtăşirii

Botezul, darul Pocăinţei şi al Împărtăşirii cu preacuratul Său Trup şi Sânge, a întemeiat pe pământ Biserica - şcoală cerească şi spital ceresc al omenirii neputincioase, unde toţi doritorii pot să înveţe, şi să se vindece, și să se înnoiască, şi să se întărească, și să se îndumnezeiască.

Ce este acest chip şi mijloc ciudat şi minunat al purtării de grijă dumnezeieşti pentru mântuirea neamului omenesc? Cel fără de început, Atotputernic, nesfârşit de înţelept și Drept, Ce ar putea să-l dea într-o clipită muncii veşnice pe apostatul cel trufaş şi preaviclean şi prearău - satana, izbăvind de ispitele lui cele pierzătoare neamul omenesc, care a fost şi este neîncetat înşelat de el, până acum îngăduie şi îi dă mână liberă să ispitească şi să înşele oamenii, şi să îi piardă pe cei neînţelepţi, împătimiţi de trup şi lume, şi să pricinuiască în lume nenumărate nenorociri, iar uneori să tulbure şi natura prin furtuni, incendii, erupţii vulcanice pustiitoare.

Şi - lucrul cel mai uimitor - Însuși Făcătorul Acesta Fără de început, Atotputernic, bine a voit să se micşoreze cu micşorarea cea mai de pe urmă pentru mântuirea omului ce pierea, să ia chip de rob şi să fie om fără a înceta să fie Dumnezeu, să pătimească şi să moară cu moartea cea mai de ocară, cea mai chinuitoare, ca prin pătimirile Sale să ne răscumpere de blestem şi de muncile cele veşnice; bine a voit să lumineze neamul omenesc cel întunecat cu păcatul prin cuvântul Său cel ziditor şi prin împreună-vorbirea cu oamenii şi prin nenumăratele minuni; bine a voit să ne dea baia celei de-a doua naşteri, altfel spus Botezul, darul Pocăinţei şi al Împărtăşirii cu preacuratul Său Trup şi Sânge, a întemeiat pe pământ Biserica - şcoală cerească şi spital ceresc al omenirii neputincioase, unde toţi doritorii pot să înveţe, şi să se vindece, și să se înnoiască, şi să se întărească, și să se îndumnezeiască.

Și - lucru uimitor! - a ales ca luminători și doctori ai omenirii nu oameni puternici, înţelepţi si de vază, ci oameni simpli, de rând, neînvăţaţi, pescari simpli, înţelepţiţi mai mult decât toţi înţelepţii lumii, fiindcă ei, cei simpli şi neînvăţaţi au biruit cu harul lui Dumnezeu oamenii de vază, filosofii, împăraţii şi împărăţiile.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, pp. 35-36)