Calea cea strâmtă, care duce la Împărăţia Cerurilor

Cuvinte duhovnicești

Calea cea strâmtă, care duce la Împărăţia Cerurilor

Fericiţi sunt cei ce umblă pe calea aceasta, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.

Să luăm aminte şi să ne păzim pe noi înşine, ca nu cumva, făgăduindu-ne a umbla pe calea cea îngustă şi cu necazuri, să aflăm că, pe calea cea largă umblând, ne rătăcim.

Însă calea cea îngustă să ţi se arate, ca să o cunoşti, că este aceasta: înfrânarea pântecelui, starea cea cu priveghere de toată noaptea, lipsa de pâine, ocara şi batjocura, tăierea voii tale, răbdarea hulei, clevetiri nedrepte a suferi, grăit fiind de rău, a nu te mânia; defăimat fiind, a te smeri şi înfricoşat fiind, să nu te temi. Fericiţi sunt cei ce umblă pe calea aceasta, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.

(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, p. 349)