Inima omului este centrul mişcărilor suprafireşti, după fire şi potrivnice firii.

Totul începe de la inimă. Dacă inima omului este curăţită, aceasta Îl vede pe Dumnezeu. Dar cum Îl putem noi vedea pe Dumnezeu? Are cumva Dumnezeu o formă omenească? Are El cumva formele unui om? Nu, desigur că nu! Dumnezeu este invizibil; Dumnezeu este Duh. El poate, totuşi, să domnească în inima omului când aceasta devine un vas potrivit de a-L primi. Pentru ca inima omului să devină un vas potrivit de a-L primi pe Dumnezeu, ea trebuie curăţită de gânduri necurate. Dar pentru ca inima să poată fi curăţită, un anume fel de curăţitor trebuie să intre în ea. Acest curăţitor este rugăciunea.

Pe oriunde merge Împăratul, vrăjmaşii săi sunt alungaţi. Iar atunci când Hristos – sau, mai degrabă, Sfântul Său Nume – intră în inimă, legiunile de demoni sunt puse pe fugă. Atunci când Hristos se aşează bine pe tron înăuntrul inimii, atunci totul se linişteşte. Este ca atunci când un împărat bun cucereşte o ţară şi este întronat în capitală; atunci El îi cucereşte pe toţi potrivnicii cu armata sa, linişteşte ţara de toate tulburările interne şi atunci se face pace.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 310-311)