Nici ispitele părintelui Efrem nu erau mici. Odată a fost chinuit fără cruţare de gânduri pentru nişte lucruri de nimic. Dimineaţă a mers la Stareţ şi i-a mărturisit apăsarea gândurilor pe care o avusese în acea seară. Iar înţeleptul Stareţ l-a întrebat:

- Cum a mers rugăciunea zilele acestea?

- Foarte bine, Gheronda.

Atunci el şi-a clătinat capul şi a spus:

- Să nu aştepţi numai pe cele dulci. Să le aştepţi şi pe cele amare. Atunci când ţi se va dărui o stare plină de Har, să aştepţi în curând ispită. Dar şi atunci când ai ispite şi mâhniri, să ştii că aproape este şi mângâierea de la Dumnezeu.

Stareţul îl sprijinea cu fapta şi cu cuvântul, îl sfătuia, dar nu-i arăta calea duhovnicească a sufletului său. Doar o singură dată i-a spus:

- În această stare în care te afli să fii cu multă luare-aminte. Poate vei avea vreo vedenie sau vei vedea vreun înger, să nu i te închini îndată. Ia aminte, căci în starea în care te afli vei fi ispitit. Este cu neputinţă să nu fii ispitit.

Fireşte, Stareţul vorbea din experienţă, de vreme ce şi el gustase toate aceste schimbări, ca un povăţuitor încercat ce era. Nu se mai nevoia ca să cerceteze stările duhovniceşti, fiindcă ştia la fiecare pas ce va întâlni şi ce trebuie să facă ca să atragă mila şi Harul lui Dumnezeu.

(Arhim. Efrem Filotheitul, Starețul meu Iosif Isihastul, Editura Evanghelismos, București, 2010, pp. 174-175)