Se întâmplă ca omul pur și simplu să nu fie gata de întemeierea unei familii. Când fata este pregătită pentru viața de familie, Domnul îi trimite omul potrivit. 

În general, trebuie înțeles că temeiul dragostei este Dumnezeu, El e izvorul ei. Odată născut, pruncul se hrănește nu doar cu lapte, ci și cu dragostea părintească și va căuta toată viața această dragoste, cunoscând-o (așa ar trebui) încă din primele zile de viață. Acest sistem de viață – dragostea între oameni – este lăsat de Dumnezeu, iar dragostea – acesta este un moment foarte important – cere jerfelnicie. Uneori este îmbinată cu suferința.

Cel mai înfricoșător lucru este că omul contemporan înțelege dragostea numai ca plăcere. El nu acceptă suferințele și vrea să trăiască numai în desfătări – dar dacă în viața omului nu există suferințe, este neroditor și devine, ca să zic așa, „gunoi cosmic”.

(Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată: taina dragostei înainte și după căsătorie, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2012, p. 58)