Când preotul e părinte al tuturor: „Copiii știu cel mai bine că faceți parte din familia noastră”

„Tată Părinte, uite ce am eu aici”, – o fetiță mi-a arătat păpușile ei pe care le strângea în brațe, bunicul șoptindu-mi șugubăț: „Ce să mai zicem, copiii știu cel mai bine că faceți parte din familia noastră”, – numai un copil, în puritatea și îngeria lui ar fi putut face un asemenea compliment: Preotul = Părinte al fiecarei familii din Parohie.

De 34 de ani, de când sunt preot, aceeași oameni, parcă, așteaptă în prag sfânta Icoană de Crăciun și sfânta Cruce de Bobotează, deși în fiecare casă s-a mai născut cineva, s-a mai cununat cineva, sau a mai murit cineva. Casele sunt aceleași, unele și-au mai schimbat porțile, altele s-au închis. Lumina din candele a rămas nestinsă, credința s-a pietrificat, nădejdea a crescut, dragostea s-a înmulțit.

Alți copii, aceleași sfinte mărturii: „Tată Părinte, uite ce am eu aici”, – o fetiță mi-a arătat păpușile ei pe care le strângea în brațe, bunicul șoptindu-mi șugubăț: „Ce să mai zicem, copiii știu cel mai bine că faceți parte din familia noastră”, – numai un copil, în puritatea și îngeria lui ar fi putut face un asemenea compliment: Preotul = Părinte al fiecarei familii din Parohie. Un alt copil se uita mirat la mine, nu mă recunoștea cu Mască, îi venea să plângă. Tatăl acestuia a rostit un adevăr cumplit: „Dacă am vrut Halloween, ne-a dat Dumnezeu ce am vrut, să fim atenți la ce o să cerem în viitor”.

La câte o casă, vreo bătrânică mă întreba sfios: „Părinte, mai puteți?”. O singură dată am răspuns: „Am obosit!...”. Răspunsul are o continuare pe care o fac acum: „...de atâta Bucurie, de atâta Frumusețe, de atâta Bunătate”.

Cu ani în urmă, tot de sărbători, o bunică ținându-și nepoata de mână, ne-a bătut în ușa Casei parohiale. Nepoata întreba cristalin: „Tanti Pă-rin-tea-sa, sunteți acasă?”. 

Copiii simt, mai ales de sărbători, că Familia în genere și cea a preotului în special reprezintă Feminizarea Cerului.
 

De la același autor

Ultimele din categorie