Când vorbim cu copiii ar trebui să-i ascultăm cu mare atenţie. Câteodată adulţii ascultă numai pe jumătate ceea ce le spun copiii, afară poate de cazul când vorbesc despre Dumnezeu. Trebuie să-i ascultăm pe copii mai cu atenţie şi în rugăciune, în toate aspectele vieţii lor, astfel încât Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să le lumineze viaţa în toate aspectele ei.

Nimeni nu spune că un copil poate să întrerupă oricând o conversaţie pentru a primi atenţia pe care o cere; dar trebuie să înţelegem că mare parte din timpul şi energia părinţilor trebuie cheltuite pentru a vorbi cu copiii şi a asculta ce au de spus.

Chiar atunci când suntem ocupaţi, trebuie să fim în stare să deosebim când anume întrebarea unui copil mic e destul de serioasă pentru a ne face să ne întrerupem din treburile noastre, căci s-ar putea să nu ne mai întâlnim cu altă ocazie pentru a-i răspunde la ea. Abia atunci când copilul va fi ajuns la o anumită maturitate vom putea amâna răspunsurile serioase.

(Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, p. 47)

Vezi și: Este nevoie de comunicare autentică între părinți și copii