La intrarea în Capernaum ne întâmpină o alee de arbori înalți, ornamentali. Un fel de parc natural. Apoi apare o clădire cu etaj. Este o casă de rugăciune și reculegere a pelerinilor catolici. Aici se află și o capelă, unde slujesc doi călugări franciscani. Alături, un teren modern de parcare pentru sute de pelerini și turiști din toată lumea. În partea de nord a clădirii s-au descoperit, prin săpăturile arheologice din anul 1921, ruinele unei biserici ortodoxe bizantine, cu frumoase mozaicuri din secolele IV-V.

S-au mai descoperit, deasemeni, ruinele unor case ale pescarilor galileeni din vremea Mântuitorului și pietre cu scrieri grafitice în limbile greacă, siriană și ebraică. În săpăturile din anul 1968 s-au scos la iveală ruinele unei sinagogi și ale unei case de piatră, considerată de catolici ca fiind casa lui „Simon-Petru și Andrei”. În această casă a poposit Domnul de multe ori când venea în Capernaum. Aici a vindecat pe soacra lui Petru care era cuprinsă de friguri (Marcu 1, 29-31). Aici a vindecat un om paralizat, care a fost adus înaintea lui Hristos de patru oameni, spărgând acoperișul casei (Marcu 2, 1-12). Aici a făcut Mântuitorul multe alte vindecări amintite de Evanghelie. Aici a predicat cuvânt de mântuire cu timp și fără timp, prin case și afară, la țărmul mării și din corabie, în zi de sabat și în zi de lucru, în sinagogă și în casa lui Petru, mângâind, mustrând, învățând și vindecând toată boala și toată neputința în popor.

Capernaumul este orașul cel mai iubit de Hristos din toată Palestina. Aici a făcut cele mai multe minuni și vindecări. Aici a petrecut cele mai multe zile și nopți, cele mai liniștite clipe în cei trei ani și jumătate de propovăduire. De aceea, pe bună dreptate, Hristos numea Capernaumul „cetatea Sa”. Cu toate acestea cei mai mulți din iudei nu credeau că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, „Mesia Cel mult așteptat”. Îl socoteau doar un învățător (Rabi) sau cel mult un prooroc. La fel nici iudeii din Horazin și Betsaida nu credeau în Hristos, cu toate că văzuseră atâtea semne și minuni. Întristat de necredința și împietrirea acestor cetăți, Mântuitorul deplânge soarta lor și le prezice osânda care li s-a pregătit.

Atunci a început Iisus să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit. Vai ție, Horazine! Vai ție, Betsaido! Că dacă s-ar fi făcut în Tir și Sidon minunile ce s-au făcut în voi, de mult s-ar fi pocăit în sac și cenușă. Dar vă zic vouă că Tirului și Sidonului le va fi mai ușor în ziua judecății decât vouă. Și tu, Capernaume, care te-ai înălțat până la cer, până la iad te vei coborî. Că de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut întru tine, ar fi rămas până astăzi. Dar vă zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai ușor în ziua judecății decât ție... (Matei 11, 20-24).

Într-adevăr, după înălțarea Domnului la cer, s-a abătut pedeapsa lui Dumnezeu asupra acestor trei cetăți – Capernaum, Horazin și Betsaida – din cauza necredinței lor. Astăzi au mai rămas din Capernaumul de pe vremea lui Hristos doar câteva ruine: casa lui Petru și sinagoga cetății. Iar din celelalte două cetăți nu s-a mai găsit nici urmă de ruină. Mânia Domnului le-a șters de pe fața pământului.

Miluiește-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, pe noi păcătoșii! De două mii de ani ne înveți din Sfintele Scripturi, ne vorbești prin Evanghelii și ne amintești de moarte și de judecată. Dar noi ne facem tot mai răi și slăbim tot mai mult în credință. De douăzeci de veacuri ne chemi la biserică, ne aștepți în ușile altarelor, ne trimiți la spovedanie, ne împarți în dar Trupul și scumpul Tău Sânge. Iar noi ne lenevim, punem motive, amânăm, ne rușinăm de Tine, judecăm pe păstori, ne îndoim de harul Duhului Sfânt și nu ne pocăim de păcatele noastre. Miluiește-ne pe noi, Mântuitorule bune, și nu ne osândi ca pe cele trei cetăți care nu s-au pocăit!

Iartă-ne lenevirea și amânarea pocăinței și ne miluiește, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale! Ne pare rău că am greșit. Ne căim că Te-am întristat. Dar pentru că Te știm bun și milostiv, venim la Tine, Mântuitorule, și-ți cerem iertare, îndurare și binecuvântare. Spală-ne păcatele prin pocăință și ne întoarce acasă, în țara părinților, mai buni, mai blânzi, mai milostivi și plini de dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 342-345)