Îndată ce pruncii încep să vorbească și să înțeleagă, adică de la vârsta fragedă de 2-3 ani, părinții, mai ales mama și bunica, trebuie să deprindă pe copii cu semnul Sfintei Cruci. De la Sfânta Cruce să se înceapă educarea și catehizarea copiilor. Căci cu Crucea ne începem și ne săvârșim viața toți creștinii, fiind fii ai Crucii și ai Învierii. Copilul, ca și orice creștin, trebuie să se însemneze cu Sfânta Cruce și când se scoală și când se așază la masă, și când se culcă, și când merge cu mama la biserică. Că de va iubi copilul Crucea, va iubi în viață și Biserica, va iubi și dreapta credință și va fi în toate ascultător. Apoi mama să-i învețe pe copii prima rugăciune. În numele Tatălui, și al fiului și al Sfântului Duh.

Să-i deprindă apoi, de mici să facă câteva metanii seara și dimineața și să sărute sfintele icoane. Iar de la vârsta de 3-4 ani, copiii trebuie să învețe de la părinți rugăciunea cea mai scumpă a creștinilor, adică să memoreze „Tatăl nostru”, pe care se cuvine să-l rostească de mai multe ori pe zi, mai ales dimineața, la masă și seara la culcare. Este foarte bine ca mama să rostească în genunchi, împreună cu copiii, rugăciunile începătoare, „Tatăl nostru”, Crezul și să facă cu ei câteva închinăciuni și metanii. Rugăciunea părinților făcută odată cu copiii este cea mai uternică lecție de religie din viața lor.

De la vârsta de 4-5 ani, copiii trebuie să memoreze și alte rugăciuni, cum sunt: „Înger îngerașul meu...”, „Doamne, Doamne ceresc Tată...” și Crezul. Sunt copii care știu Crezul de la 4-5 ani, iar unii îl rostesc și în biserică.