Eu și soțul meu ne străduim să devenim mai buni şi credem cu desăvârşire că vom trăi uniţi nu numai în viaţa prezentă, dar şi în cea viitoare, în Împărăţia lui Dumnezeu cea nesfârşită. Utopii şi iluzii?! Pentru alţii, poate. Dar pentru noi asta este o realitate vie.
Din pricina piedicilor obiective, logodna noastră a ţinut mai mult de un an. Iarăşi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Tainelor Bisericii, ne-am menţinut amândoi curaţi. Şi așa am ajuns la căsătoria noastră. Desigur că a trebuit să ne ostenim mult amândoi, dar tocmai această nevoinţă ne-a făcut vrednici unul în ochii celuilalt, pe fiecare faţă de conştiinţa sa, şi pe amândoi împreună înaintea lui Dumnezeu. De doi ani suntem soţi. Avem şi un copilaş drăgălaş, mergem înspre al doilea şi, mare-i Dumnezeu... Nu vrem o familie „programată”. (Astăzi perechea aceasta are 6 copii)
Cu bărbatul meu trăiesc în desăvârşită armonie. Desigur, ne leagă şi o profundă dragoste omenească şi o foarte puternică dăruire, dar mai presus de toate ne leagă Hristos şi Biserica Sa, căreia ne străduim să-i fim membri conştienţi. Astfel, legătura noastră a devenit foarte trainică, nu avem neînţelegeri.
Cât despre „distracţia” noastră, nu ştim dacă alte perechi se întorc atât de vesele, atât de liniştite, atât de „pline” după un „bal” de toată noaptea, aşa cum ne întoarcem noi după o vecernie într-o bisericuţă, unde mergem împreună cu alte perechi tinere şi prietene, care şi ele trăiesc precum trăim şi noi. Viaţa noastră se scurge paşnic şi liniştit înlăuntrul harului şi dragostei lui Dumnezeu. Bărbatul meu şi eu ne nevoim să devenim mai buni şi credem cu desăvârşire că vom trăi uniţi nu numai în viaţa prezentă, dar şi în cea viitoare, în Împărăţia lui Dumnezeu cea nesfârşită. Utopii şi iluzii?! Pentru alţii, poate. Dar pentru noi asta este o realitate vie. Toţi cei care trăiesc lângă Hristos şi lângă Biserica Sa pregustă, deja din această viaţă, fericirea Împărăţiei Lui...
Vă rog să nu-mi publicaţi numele. Iar dacă vă va telefona tânăra ce v-a scris, daţi-i telefonul meu.
Cu aleasă preţuire şi cu mult respect, deoarece după vârstă aş putea fi fiica Domniei Voastre, K. P.
(Arhimndrit Epifanie Teodoropulos, Familiei ortodoxe cu smerită dragoste, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 23-24)
Despre Arhimandritul Epifanie Teodoropulos
Arhimandritul Epifanie a fost unul din marii duhovnici și canoniști ai Greciei din veacul al XX-lea. Ținut la evlavie în Sfântul Munte și întreaga țară pentru înțelepciunea sa duhovnicească, era nelipsit de la fiecare adunare a Sfântului Sinod al Bisericii Eladei pentru cunoștințele sale în privința Sfintelor Canoane al Bisericii. Încă din pruncie, de la cinci ani, lua parte la slujbele din parohia sa, postind și împărtășindu-se asemenea unui om mare. În 1949 absolvă cursurile Facultății de Teologie din Athena, iar în aceeași perioadă intră sub oblăduirea a celui ce i-a rămas părinte duhovnicesc până la moarte – Părintele Filothei (Zervakos), starețul mănăstirii Longovarda din Paros. În 1956 este hirotonit diacon, iar în 1961 ieromonah. A întemeiat în 1976 Sihăstria Preasfintei...
