Cât de mare este tagma călugărilor

Cuvinte duhovnicești

Cât de mare este tagma călugărilor

Şi văzând eu, zice stareţul, ceea ce se făcuse, şi văzând cât de mare este tagma călugărilor şi cât de înfricoşată cea a draci­lor, am ieşit, cu bunăvoirea lui Dumnezeu, şi m-am făcut călugăr.”

Spunea oarecine din stareţi, theban de neam: „Eu am fost fiu de popă elinesc; şi, copil fiind, dacă am văzut pe tatăl meu intrând după obicei în idolie [biserica idolească], ca să se săvârşească jertfa, am intrat după dânsul şi am văzut pe satana şezând, şi toată oastea lui şezând împreju­rul lui; şi, iată, unul din boierii lui, trecând în mijloc, i s-a închinat lui, iar el a zis către dânsul: «Tu de unde vii?» Iar acela a răs­puns: «Am fost în cutare oraş şi am ridicat sfade şi multă vărsare de sânge am făcut, şi am venit ca să-ţi vestesc». Şi a zis diavolul: «În câtă vreme ai făcut aceasta?» Iar el a zis: «În treizeci de zile». Şi, auzind satana, a po­runcit să fie bătut, zicând: «În toată această vreme numai atâta ai făcut?» Aşijderea şi al­tul, trecând, a zis: «Eu am fost pe mare, şi am ridicat vânturi şi am răsturnat corăbii, şi pe mulţi oameni am ucis, şi am venit ca să-ţi spun ţie». Şi l-a întrebat şi pe acela în câtă vreme a făcut aceasta, şi, aflând că în două­ zeci de zile, aşijderea ca şi pe cel de dinain­te a poruncit a fi bătut, căci într-atâta vreme n-a mai făcut şi altceva.

Apoi s-a apropiat altul care, zicând despre o nuntă ce s-a făcut într-o cetate, a povestit cum a făcut gâlcea­va între cei de acolo, lucrând multă vărsare de sânge, şi chiar mirelui şi miresei le-a gătit moartea; şi zise că un lucru ca acesta l-a să­vârşit în zece zile. Şi găsindu-i, precum celor dintâi, şi acestuia pricină cum că a zăbovit, l-a dat spre bătaie. Iar după aceştia a trecut altul în mijloc, şi l-a întrebat diavolul: «De unde vii şi tu?» Iar el a zis: «Am fost în pustie, iată, de patruzeci de ani bat război cu un călugăr, şi în noaptea aceasta l-am surpat în curvie». Iar acela, cum a auzit aceasta, îndată sculându-se, l-a sărutat pe el, şi, luând cunu­na pe care o purta, a pus-o pe capul lui; apoi i-au adus jilţul, pe care l-au pus aproape de dânsul, şi, făcându-l să şadă, i-a mulţumit şi i-a zis: « Făcând aceasta, mare lucru ai să­vârşit!»

Şi văzând eu, zice stareţul, ceea ce se făcuse, şi văzând cât de mare este tagma călugărilor, şi cât de înfricoşată cea a draci­lor, am ieşit, cu bunăvoirea lui Dumnezeu [din idolie], şi m-am făcut călugăr".

(Everghetinosul, volumele 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 170-171)