Dacă ar fi un osândit, căruia i se cuvine moarte pentru faptele sale, și judecătorul i-ar zice să aleagă din acestea, două: sau să umble trei zile prin târg flămând și gol cu o bucată de haină veche, să-și plângă păcatele sale, să roage pe toți oamenii să-l ierte, și după trei zile să nu-i mai dea altă pedeapsă, ci să fie slobod în toată viața sa, să se veselească. Sau dimpotrivă: să aibă voie trei zile, să mănânce și să bea, să se bucure și să facă toate dorințele, iar după aceste trei zile să-l pună într-o temniță întunecoasă pentru toată viața lui. Ce pedeapsă ar alege din acestea două? Nimeni nu se îndoiește, că ar alege pe cea dintâi, afară de ar fi ieșit din minte, ca să aleagă pe cea de a doua.

Hristos este Judecătorul, și noi suntem toți vinovații cei osândiți, și lasă într-a noastră alegere, care din aceste două voim să facem? Sau să plângem păcatele noastre în aceste puține zile ale prea scurtei noastre vieți, în multă sărăcie, foame și rea petrecerea trupului, iar în veacul viitor să dobândim cereasca veselie, sau aici făcând voile noastre, să ne îndulcim trupul în această vremelnică viață, care nu este nici trei zile față de cea viitoare, și acolo să ne muncim veșnic cu toate simțirile noastre? O, cum ne orbește diavolul și nu cunoaștem folosul nostru, de cinstim noi nepricepuții această viață trecătoare și vremelnică mai mult decât pe cea netrecătoare și veșnică!

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 272)