Însoțirea cu cel care are acea virtute. Căci așa cum, însoțindu-te cu cel care are evlavie, vei putea încet-încet să dobândești și tu evlavia, același lucru se întâmplă și cu toate virtuțile, pentru că virtutea celorlalți ne umple și pe noi de mireasmă. Când ne oglindim în virtuțile celorlalți și încercăm să le dobândim, ne zidim sufletește. Dar când ne oglindim în defectele lor, iarăși ne este de folos, pentru că defectele lor ne ajută să le vedem pe ale noastre. Oglinda noastră sunt ceilalți. În ei ne oglindim și ne vedem pe noi înșine, iar ei văd murdăriile noastre și noi ne spălăm prin pilda lor.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 156)