Legătura dintre smerenie si rugăciune este lămurită foarte desluşit de către Preacuviosul Avvă Dorotei. „Necontenita îndeletnicire cu rugăciunea", grăieşte sfântul, „lucrează împotriva trufiei. Este învederat că cel smerit şi evlavios, ştiind că nu este cu putinţă a săvârşi nici o faptă bună fără de ajutorul şi acoperământul lui Dumnezeu, nu încetează a se ruga cu stăruinţă lui Dumnezeu să facă milă cu el. Cel ce se roagă mereu lui Dumnezeu, dacă se va învrednici a face vreun lucru după cuviinţă, ştie prin mijlocirea Cui a făcut acel lucru şi nu poate să se înalţe ori să-l pună pe seama puterii sale, ci pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile sale, îi mulţumeşte fără încetare şi I se roagă necurmat, tremurând ca nu cumva să se lipsească de ajutorul de sus, ca să nu se descopere astfel neputinţa sa. Acesta se roagă din smerenie.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 12)