Să ştim că nu se poate să fim cinstitori de Dumnezeu câtă vreme nu suntem şi cinstitori de oameni, mai ales cinstitori ai oamenilor lui Dumnezeu. Nu se poate să-I slujeşti lui Dumnezeu câtă vreme îi ocoleşti pe oamenii lui Dumnezeu, pe oamenii pe care Dumnezeu i-a pus să fie martorii Lui în această viaţă. Cei care nu sunt cinstitori de preoţi, cei care nu sunt cinstitori de preoţie, cei care ar cinsti preoţia numai în măsura în care ei înşişi ar fi preoţi, aceia de fapt nu sunt nici gânditori de Dumnezeu, nu sunt nici cinstitori de Dumnezeu, pentru că nu poţi să fii cinstitor de Dumnezeu şi să fii dispreţuitor, desconsiderator al oamenilor pe care Dumnezeu i-a pus ca să fie martorii Lui în această lume. De aceea Biserica noastră este o biserică cu preoţie, de aceea Biserica noastră este o Biserică cu ierarhie, de aceea Biserica noastră este o Biserică în care darul lui Dumnezeu se coboară peste oameni prin mijlocire preoţească.

Nu se poate Liturghie fără preoţie. Nu se poate Liturghie decât acolo unde este preoţie. Unde este preoţie şi Liturghie, acolo este ortodoxie. Cine nu ia seamă la Sfânta Liturghie, cine nu ştie şi nu vrea să ştie că Duminica este a lui Dumnezeu, cine nu ştie şi nu vrea să ştie că Sfânta Liturghie este cel mai mare dar al lui Dumnezeu în această lume pentru mântuirea credincioşilor, acela nu este cinstitor de Dumnezeu, acela nu este purtător de Dumnezeu, acela nu este purtător de Hristos, acela nu este purtător de Duh.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, pp. 260-261)