Părinte Cleopa, ce legătură este între frica de Dumnezeu și dragostea de Dumnezeu?

Frica de Dumnezeu, spun Sfinții Părinți, precum și prorocul David, este „începutul înțelepciunii”, adică ea face începutul a toată fapta bună; iar dragostea de Dumnezeu este desăvârșirea și sfârșitul faptelor bune. Frica de Dumnezeu formează, deci, începutul mântuirii, iar dragostea de Dumnezeu, „care scoate afară frica”, este sfârșitul mântuirii, pentru că cel ce iubește trăiește numai în Dumnezeu, „Care este dragoste”.

Să nu avem atâta frică de Dumnezeu, cât mai ales dragoste de Dumnezeu, că auzi ce zice Sfântul Vasile: „Cel ce face fapta bună din frică, adică de frica muncilor iadului, a pedepsei, acela este în stare de rob; cel ce face fapta bună pentru răsplată, adică pentru a i se împlini cererile aici pe pământ și a dobândi plată în cer, acela este în stare de slugă, care slujește pe stăpânul său pentru plată, adică pentru bani; iar cel ce face fapta bună din dragoste de Dumnezeu, iar nu din frică sau pentru plată, acela este în stare de fiu al lui Dumnezeu”. Deci, cine ajunge să facă fapta bună din dragoste, fără alt scop, acela a ajuns la măsura desăvârșirii și se numește fiu al lui Dumnezeu.

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, volumul V, ediția a II-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 50-51)