Copiilor nou-născuţi trebuie să li se pună nume de sfinţi din calendarul nostru ortodox. De obicei, numele Sfântului din ziua naşterii pruncului, sau din zilele dinainte sau de după ziua naşterii, cum doresc părinţii, rudele şi preotul de parohie care este şi duhovnicul familiei. Se mai poate pune numele Sfântului al cărui hram îl are biserica de care aparţine copilul, sau nume de sfinţi români, ierarhi, mucenici şi cuvioşi. Se mai obişnuieşte a se pune primilor copii şi numele părinţilor care i-au născut sau i-au botezat.

În nici un caz nu se pun nume de artişti sau nume păgâne luate de la popoarele nebotezate, care nu cred în Hristos. Nu se pun nume de animale, de păsări, de eroi necreştini şi nume de zeii precum Afrodita, Venera etc. Este păcat să dăm copiilor nume străine de Hristos, în loc să le punem nume de sfinţi care şi-au dat viaţa pentru credinţă şi se roagă neîncetat în Ceruri, înaintea Preasfintei Treimi, pentru cei care le poartă numele. 

Numele copilului, dat în clipa scufundării întreite în apa Botezului, nu mai poate fi schimbat decât la tunderea în călugărie, care se mai numeşte şi al doilea botez.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie şi societate, volumul II, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1993, p. 36)