Sunt convins că, dacă în mijlocul nostru S-ar ivi acum Domnul, atunci toți căutătorii binelui autentic, văzând cum duhul zilei de azi, învățăturile și rânduielile de acum se contrazic una cu alta, toți aceștia L-ar întreba pe Domnul, într-un singur glas: „Doamne, ce să facem ca să moștenim viața de veci? Ce să facem ca să ne mântuim?”. Ei, fraților, Domnul ieri și azi și în veci, este același (Evrei 13, 8). Atunci i-a spus iudeului să caute răspunsul în Lege: „Ce este scris în Lege, cum citești?”.

Astăzi, fără îndoială că i-ar spune creștinului să deschidă Sfânta Evanghelie, să se îndrepte, în general, spre învățătura Noului Testament sau spre Biserica lui Dumnezeu și l-ar întreba: „Ceea ce este cuprins aici, cum înțelegi?”. Este evident că Domnul, îndreptând atenția iudeului către Lege, voise să-i sugereze: „Nici nu trebuie să întrebi, calea spre mântuire este scrisă în Lege; fă așa și te vei mântui. Pentru aceasta este dată Legea, ca să te ducă la mântuire”.

Tot așa trebuie să le spunem și noi creștinilor care se îndoiesc din pricina nelămuririlor care îi împresoară: „Nici nu trebuie să întrebați! Creștinismul este singura cale de mântuire. Fiți creștini autentici și vă veți mântui”. La ce servește Sfânta Biserică, dogmele și poruncile, la ce servesc Sfintele Taine, posturile, privegherile și rugăciunile noastre, sfințirile și toate celelalte? Toate acestea sau toate cele cuprinse de Sfânta Biserică reprezintă calea sigură de mântuire. Cine va primi din toată inima și va împlini sârguincios tot ce ne poruncește Sfânta Biserică, acela nu este în afara drumului mântuirii.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viața lăuntrică, Editura Sophia, București, 2000, pp. 23-24)