Înșelarea este vătămarea firii omenești prin minciună. Înșelarea este starea în care se află toți oamenii, până la unul, stare născută din căderea protopărinților noștri. Cu toții suntem în înșelare (începutul celui de-al treilea Cuvânt al Preacuviosului Simeon, Noul Teolog, ed. Pustiei Optina, 1852). Conștiința acestui fapt este cea mai de nădejde păvază împotriva înșelării. Cea mai mare înșelare este a te crede liber de înșelare. Cu toții suntem înșelați, cu toții suntem amăgiți, cu toții ne aflăm într-o stare mincinoasă, având nevoie să fim sloboziți de către adevăr; iar Adevărul este Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 8, l4-32). Să ne facem ai acestui Adevăr prin credința în El; să strigăm prin rugăciune către acest Adevăr - și El ne va scoate din prăpastia amăgirii de sine și a amăgirii de către demoni. Jalnică este starea noastră. Ea este temnița din care ne rugăm să fie scos sufletul nostru, ca să se mărturisească numelui Domnului. (Ps. l4l, l0). Ea este acel pământ întunecat în care a fost surpată viața noastră de către vrăjmașul care ne pizmuiește și ne prigonește (Ps. l42, 3). Ea este cugetarea trupească (Rom. 8, 6) și știința cea cu nume mincinos ( l Tim. 6, 20), de care a fost molipsită întreaga lume, care nu-și recunoaște boala, numind-o sus și tare sănătate înfloritoare. Ea este trupul și sângele, care nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu ( l Cor. l5, 50). Ea este moartea veșnică, tămăduită și nimicită de Domnul Iisus, Care este Învierea și Viața (Ioan ll, 25). Astfel este starea noastră. Priveliștea ei este o noua pricină de plâns. Cu plângere să strigăm către Domnul Iisus ca să ne scoată din închisoare, să ne tragă din prăpastiile pământului, să ne smulgă din fălcile morții. Domnul nostru Iisus Hristos, spune Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, de aceea S-a și pogorât la noi, pentru că a vrut să ne scoată din robie și din cea mai amarnică înșelare (Începutui Cuvântului al 3-lea).

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înșelare, Editată de Schitul romanesc Lacu, Sf. Munte Athos, 1999)