În lupta cea duhovnicească, biruința împotriva potrivnicului este prin pătimiri și prin moarte. Pătimind și gata fiind să  murim pentru Domnul, atunci îl biruim pe potrivnicul. Dar dacă vrem să nu socotim dureroase și aspre necazurile și ispitele, ci să răbdăm cu ușurință orice răscolire a celui rău, să avem în dorire înaintea ochilor pururea moartea pentru Domnul și, cum a spus Domnul, în fiecare zi, luând crucea (care este moartea) să-I urmăm Lui  și astfel vom răbda cu ușurință orice necaz fie ascuns, fie vădit.

Căci dacă așteptăm moartea pentru Domnul cu dorire și pururea o avem, dorind-o, înaintea ochilor, cu atât mai mult vom răbda cu ușurință și cu bucurie necazurile, oricât de grele. De aceea socotim grele și nesuferite și împovărătoare necazurile, fără răbdare avându-le, fiindcă nu avem înaintea ochilor moartea pentru Domnul, nici mintea noastră nu râvnește pururea la El. Căci cel ce râvnește să-l moștenească pe Domnul, să râvnească prin urmare și pătimirile Lui. Încât cei care îl iubesc pe Hristos în aceasta se arată, când rabdă cu vitejie și cu râvnă prin nădejdea în El orice necaz care vine asupra lor.

(Sfântul Macarie, Cuvinte duhovicești, Editura Doxologia, în curs de apariție)