Iată, iubitule, treptele pe care le-a rânduit apostolul şi ucenicul Dragostei:
      1. Iubirea aproapelui;
      2. Dragostea este de la Dumnezeu;
      3. Cel ce iubeşte este născut din Dumnezeu;
      4. Cel ce iubeşte Îl cunoaşte pe Dumnezeu;
      5. Dumnezeu este Dragoste.

Celui care flămânzeşte de Hristos Dragostea i se face hrană, iar celui care însetează de El, ea i se face băutură dulce. Celui gol îmbrăcăminte, iar celui oste­nit, odihnă. Celui ce se roagă, vestire, iar celui întris­tat, mângâiere. Amin.

Sfârşitul oricărei mâhniri este bucuria, al oricărei osteneli este odihna, iar al oricărei necinstiri este slava. Rugăciunea celui care ţine minte răul este ca sămânţa aruncată pe piatră. Conştiinţă curată prin rugăciune se dobândeşte, iar rugăciune curată prin conştiinţă. Cu cât vom lua aminte mai mult, cu atât mintea ni se va lumina, şi cu cât vom fi mai neatenţi, cu atât ne vom întuneca. Eliberarea de patimi îţi aduce iertarea de păcate. Amin.

Deoarece acestea două, adică credinţa şi dragostea sunt nedespărţite între ele, se nasc una din cealaltă, se adeveresc una pe cealaltă şi se definesc una pe cealaltă, de aceea atunci când lipseşte una, lipseşte şi cealaltă şi când se află una, se află şi cealaltă. Amin.

Pentru aceasta şi Sfântul Efrem întrebat fiind care păcat este mai greu, în afară de erezie, a răspuns că este ura. Şi spune aceasta aducând ca mărturie cuvân­tul lui Ioan: "Aşa cum dragostea este mai presus decât toate virtuţile, tot astfel şi ura de frate este mai grea decât toate păcatele. Căci cel ce urăşte pe fratele său, ucigaş de om este", precum a spus Apostolul.

"Cel ce urăşte pe fratele său, pe Dumnezeu Îl urăşte. Cel ce urăşte pe fratele său în întuneric este şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, căci întunericul arată că ura este pricina multor rele. Amin".

(Monahul Iosif Dionisiatul, Bătrânul Arsenie Pustnicul, împreună-nevoitorul Stareţului Iosif Isihastul, Editura Evanghelismos, p. 168-169)