Tatăl Ceresc cunoaște cele de care avem trebuință înainte de a le cere. Totuși, voiește să le cerem și nu ni le dă dacă nu le cerem. Pentru că trebuie să venim și noi la conștiința că avem trebuință de ele, și să ne dăm seama că numai de la El le putem primi.

El vrea o legătură afectuoasă cu noi, în care trebuie să fim și noi parteneri activi; în zadar îmi îmbie cineva iubirea lui, dacă nu simt și eu trebuința ei și nu umblu după ea. Numai prin aceasta nu vin la adevărata viață.

(Alexandru Prelipcean, Spiritualitate creștină și rigoare științifică: Notele de subsol ale Filocaliei românești. Volumul I, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 201)