În primele decenii ale secolului al XX-lea, aici au locuit doi fraţi: ieromonahul Nectarie şi monahul Gherasim.

Într-o zi ploioasă, ieromonahul Nectarie a ieşit din peşteră să adune melci, ajungând aproape până la jumătatea drumului spre chilia Sfântului Artemie, care se află la o distanţă de aproximativ o oră de mers pe jos față de chilia lor. A mers în partea stângă a stâncilor şi astfel s-a găsit în faţa unei peşteri care răspândea o mireasmă îmbietoare şi o bucurie duhovnicească. Când şi-a terminat treaba pentru care plecase, adică să adune melci, s-a întors la chilia lor. I-a spus şi fratelui său, monahului Gherasim, despre descoperirea peşterii şi despre mireasma care izvora din aceasta, precum şi despre bucuria duhovnicească pe care a simțit-o. Monahul Gherasim i-a cerut să meargă imediat în locul unde a găsit peştera. Când au ajuns la acel loc, cu toate încercările pe care le-au făcut, nu au putut să găsească peştera.

Astăzi, Chilia Sfântul Eftimie numără câţiva vieţuitori.

(Foto) Închinare la peştera Sfântului Nil Izvorâtorul de mir – Athos