Tradiția românească a păstrat, de-a lungul timpului, numeroase personaje mitologice și populare prin care au fost transmise, din generație în generație, povești, învățături și exemple de viață. Printre cele mai cunoscute se numără Ileana Cosânzeana și Făt-Frumos. Alături de acestea, folclorul românesc a păstrat și personificări ale zilelor săptămânii, dintre care cele mai cunoscute sunt Sfânta Duminică și Sfânta Vineri. În basmele populare, acestea apar adesea ca surori. Prin intermediul acestor povești transmise din generație în generație au fost păstrate și învățături despre felul în care oamenii trebuiau să respecte anumite zile, despre activitățile care erau îngăduite sau oprite și despre modul în care trebuiau cinstiți sfinții. În acest context, tradiția populară românească a ajuns să asocieze Sfânta Vineri cu Sfânta Parascheva, identificând personajul popular al Sfintei Vineri cu această sfântă.

Asocierea dintre Sfânta Parascheva și Sfânta Vineri poate fi explicată prin două aspecte. Primul este legat de numele Parascheva, care provine din grecescul ἡ Παρασκευή (Paraschevi) și înseamnă „vineri”. Totuși, această asemănare de nume nu înseamnă că, din punct de vedere teologic, Sfânta Parascheva și „Sfânta Vineri” sunt aceeași persoană. În Sinaxarul Bisericii Ortodoxe nu există o sfântă cu numele „Vineri”. Asocierea dintre cele două apare mai ales în tradiția populară și în basmele românești, unde elemente ale credinței creștine au fost împletite cu personaje și motive fantastice. În aceste povești, Sfânta Vineri este prezentată, de obicei, sub chipul unei femei bătrâne, uneori aspre sau chiar înfricoșătoare. Imaginea este foarte diferită de cea a Sfintei Cuvioase Parascheva. Potrivit tradiției iconografice bizantine, aceasta este reprezentată ca o tânără cu chip blând și luminos. Cuvioasa Parascheva a murit la vârsta de aproximativ 27 de ani și este înfățișată în icoane ca o femeie tânără, care și-a dedicat viața credinței, fecioriei și vieții monahale. Din acest punct de vedere, cele două reprezentări sunt foarte diferite, ceea ce face dificilă identificarea lor.

O a doua explicație pornește de la o ipoteză mai veche, potrivit căreia Sfânta Vineri ar fi putut avea legătură cu zeița romană Venus. Asemănarea dintre cuvintele „Venera” și „vineri” a fost unul dintre argumentele acestei teorii. Totuși, asemănarea lingvistică nu este suficientă pentru a demonstra o legătură între cele două. De altfel, diferența dintre cele două personaje este evidentă și la nivelul valorilor pe care le reprezintă. Venus era asociată în lumea romană cu frumusețea și iubirea trupească, în timp ce Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită pentru viața sa de credință, feciorie, rugăciune și renunțare la cele lumești.

Prin urmare, legătura dintre Sfânta Parascheva și Sfânta Vineri trebuie înțeleasă mai ales în contextul tradiției populare românești și al asemănării dintre numele „Paraschevi” și „vineri”. Această asociere este specifică spațiului românesc și nu reprezintă o identificare teologică între cele două. Odată cu răspândirea și dezvoltarea cultului Sfintei Parascheva în spațiul românesc, credincioșii au ajuns să o simtă tot mai aproape de sufletele lor, ca pe o sfântă grabnic ajutătoare în ispite, suferințe și necazuri.

Pe măsură ce viața și cinstirea ei au devenit mai bine cunoscute, chipul Sfintei Parascheva s-a desprins tot mai clar de personajele și imaginile păstrate în tradiția populară. Cunoașterea vieții și a mărturiei sale creștine îi ajută pe credincioși să o privească nu ca pe un personaj mitologic, ci ca pe o sfântă reală, prezentă în conștiința și rugăciunea Bisericii. Astfel, pe măsură ce credința și cinstirea Sfintei Parascheva s-au consolidat, asocierea ei cu personajele fantastice ale folclorului și-a pierdut treptat sensul.

(Pr. Diac. Ștefan Apopei)