Care sunt oare calităţile unui păstor rodnic în rândul adolescenţilor? Nu cumva înzestrarea intelectuală (ceva, desigur, necesar)? „Este nevoie de oameni care şi-au găsit identitatea proprie şi sunt gata să se dăruiască pe sine celorlalţi. Calităţile fundamentale ale lor stau în ceea ce cred şi în ceea ce şi pot împlini din ceea ce cred, în a fi sensibili şi deschişi la posibilităţile şi calităţile celorlalţi. Trebuie să fie oameni capabili să intre în pielea celuilalt şi, în aceeaşi măsură, să se întoarcă uşor în pielea lor.”

„Deseori, în pastoraţia adolescenţilor facem o greşeală, îngreunându-i în a-şi asuma deciziile, în a lua hotărâri. Ca adulţi, avem de dat sfaturi, avem răspunsuri, avem păreri foarte clare şi sigure, ce s-au format în experienţe solicitante sau grele. În numele dragostei, încercăm să le vorbim celorlalţi despre greşelile lor şi să le dăm cunoştinţe, informaţii, pentru a se îndrepta. Deseori însă, noi suntem cei care avem o nevoie reală, aceea de a le vorbi celorlalţi. Sau alteori, răspundem fără să înţelegem. Cei care se maturizează prin sfătuire sunt cei care au primit libertate şi respect... Multe Biserici selectează filmele permise adolescenţilor, publicând chiar liste cu aceste filme permise. Cu siguranţă, adolescenţii râd de o astfel de raţionalizare... Unele Biserici încearcă să modeleze minţile adolescenţilor mai mult punându-le interdicţii, decât oferindu-le modele de viață.”

(Pr. Vasilios Thermos, Primăvară înnegurată: pentru o înţelegere a adolescenţei, traducere din limba greacă de preot Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, pp. 165-166)