Pășind în muzeul Mănăstirii Pângărați, intri într-un alt timp, un timp în care picturile, sculpturile, veșmintele și obiectele liturgice erau gândite și lucrate pentru a dăinui, pentru a fi lăsate moștenire celor ce vor urma.

Prin vechime şi frumuseţe, cele mai preţioase comori de artă care se păstrează aici sunt cele două icoane împărăteşti, pictate în ocru-galben, datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea, înfăţişând pe Mântuitorul Iisus şi pe Maica Domnului, încadraţi de Sfinţii Apostoli, respectiv Sfinţii Prooroci, în chenare laterale de-a stânga şi de-a dreapta fiecărei icoane. Se pare că aceste icoane au fost păstrate din prima catapeteasmă a bisericii-monument, alături de icoanele Sfinţilor Mucenici Dimitrie şi Gheorghe.

Catapeteasma pictată și sculptată de Ieroschimonahul Daniil

La etajul al doilea poate fi admirată catapeteasma originală din biserica voievodală. Aceasta a fost pictată, sculptată și suflată în aur de ieroschimonahul Daniil. Pictura s-a conservat foarte bine. Frumos sculptată în lemn de tei, ea impune o notă dominantă de luminozitate şi sărbătoare, prin suprafeţele mari de culori cu nuanţe deschise, încadrate de auriul suflat al fundalelor icoanelor.

În vitrina din partea stângă a catapetesmei sunt dispuse un set de Sfinte Vase alămite, foarte mici ca dimensiune, care, probabil, au deservit cultul de la sfârşitul secolului al XIX-lea până la interzicerea lui, în 1956.

Tot aici, într-o vitrină verticală, se poate vedea un veşmânt preoţesc din care se păstrează doar felonul şi epitrahilul, ţesute cu fir de aur, cu motive florale din frunze de acantă şi spice de grâu. Acesta a fost recuperat de părinţii mănăstirii de la credincioşii din sat după reînfiinţarea ei, în 1990.

Cazania Mitropolitului Varlaam al Moldovei, un exponat foarte valoros

Muzeul mănăstirii mai adăposteşte o frescă de o valoare deosebită, ce datează din veacul al XVI-lea. Aceasta îl înfăţişează pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, străjuit de doi îngeri, purtând suliţa şi o cruce subţire în mâna dreaptă. Fresca a fost scoasă la lumină în timpul lucrărilor de repictare a bisericii, fiind decopertată de pe peretele nordic, dintr-un glaf existent în podul pridvorului construit pe la 1909, ocazie cu care fusese acoperită.

Din perioada în care mănăstirea a fost transformată în temniţă (1872-1914) se păstrează mai multe obiecte de cult şi mobilier bisericesc: o strană pentru cântăreţi donată mănăstirii în anul 1897 şi un sfeşnic, ambele vopsite în negru și patru sfeşnice din lemn, împodobite cu pai de grâu.

Muzeul mai adăposteşte şi fondul de carte veche, care cuprinde frumoase şi importante monumente culturale şi de limbă bisericească, cumpărate pentru uzul cultic de către obştea mănăstirii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.  Cel mai vechi exponat dintre acestea este Cazania Mitropolitului Varlaam al Moldovei, tipărită la 1643, achiziţionată de fostul stareţ, Arhimandritul Luca Diaconu.

Icoane lipovenești și rusești din secolul al XIX-lea

În fondul de carte veche mai sunt cuprinse şi Sfânta Evanghelie tipărită la Râmnic (1794), Apostolul de la 1802, Psaltirea de la 1835, tipărită în zilele domnitorului Mihail Sturza, Sfânta Evanghelie tipărită în chirilică la Neamţ (1858), ferecată în argint, cu o frumoasă sculptură înflorată a Icoanei Învierii şi a celor patru Evanghelişti.

Tot aici se mai păstrează un fond de icoane vechi lipoveneşti datând din secolul al XIX-lea, donat mănăstirii de Părintele Vasile Strat din Adjud. Alături de acestea, pot fi admirate și alte trei icoane ruseşti din acelaşi secol.

***

Trecând privirea de la un exponat la altul, întrezărești parcă, prin forma, expresia culorilor și măiestria lucrării, pe cel care l-a făurit. Sute de ani s-au așternut peste ele, vitregii și ocrotiri poate, de vreme ce au străbătut veacurile până astăzi, pentru a ne da pildă că lucrul făcut cu rugăciune, dăruire și poate uneori jertfă nu mai poate fi prizonierul timpului.