Consecinţele gândurilor rele

Cuvinte duhovnicești

Consecinţele gândurilor rele

    • Consecinţele gândurilor rele
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Cel purtat de gânduri e orbit de ele; el vede lucrările păcatului, dar pricinile lor nu le poate vedea.

Iată acum câteva texte patristice care se referă la consecinţele gândurilor rele:

„Măcar cu ochii de veţi vedea, sau [cu urechile] de veţi auzi, să nu [le] primiţi, ci mai vârtos să vă păziţi gândurile şi cugetele, ştiind că dracii le pun pe acestea în minte ca să spurce sufletul, să socotească cele nefolositoare şi ca să tragă mintea de la îndeletnicirea cu cele bune.” (Avva Ilie)

„Acesta-i meşteşugul vicleanului şi cu aceste săgeţi otrăveşte tot sufletul.” (Sfântul Isihie Sinaitul)

„Cel purtat de gânduri e orbit de ele; el vede lucrările păcatului, dar pricinile lor nu le poate vedea.” (Sfântul Marcu Ascetul) Însoţirea cu gândurile pătimaşe echivalează cu o împreunare cu diavolul, iar acest lucru îl poate împinge pe om chiar şi la sinucidere – deoarece, împătimit fiind, el nu se va mai împotrivi puterii diavolului.

„Conştiinţa curată ridică sufletul, iar gândul murdar îl doboară la pământ.” (Sfântul Talasie Libianul)

„Toate gândurile pătimaşe sau aţâţă partea poftitoare a sufletului, sau tulbură pe cea irascibilă (raţiunea), sau întunecă pe cea raţională. De aceea orbesc mintea, împleticind-o de la contemplarea duhovnicească şi de la călătoria prin rugăciune.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

„Când sufletul se ridică deasupra asupririi stăruitoare a gândurilor pătimaşe, iar văpaia care chinuieşte trupul se stinge, el vede înlăuntru făcându-se coborârea Duhului Sfânt în noi şi vestindu-ne iertarea păcatelor de mai înainte şi dăruindu-ne nepătimirea. Dar până ce simte mirosul acelora, prin supărarea necontenită din partea lor, şi până ce ard cele de sub pântece ale trupului, să ştii că e departe de tine buna mireasmă a Duhului şi eşti înfăşurat întreg în legăturile nedezlegate ale patimilor şi ale simţurilor.” (Cuviosul Nichita Stithatul)

„Mintea cade de la îndrăznirea cea către Dumnezeu atunci când se însoţeşte cu gândurile viclene şi spurcate.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 258-260)