De când am ajuns în America am văzut cum sporesc din ce în ce convertirile la Ortodoxie. Mai este o altă mănăstire, cea de la Platina. Platina este situată în munţii Californiei, în apropiere de San Francisco, sus de tot. Şi-şi poartă numele pentru că acolo au fost exploatări de platină. Părintele Serafim Rose a fondat acolo o mănăstire, împreună cu părintele Herman. Părintele Serafim Rose a murit. Viaţa în această mănăstire este extrem de dură. Este ca a pustnicilor din Tebaida. Nu au apă curentă, nu au lumină. Chiliile lor sunt numai din lemn, numai din scândură, fără nici un fel de izolare, şi trăiesc în frig. Viaţa este foarte aspră. Publică o revistă care se cheamă „Cuvântul ortodox”, foarte frumoasă revistă, excepţională, scrisă la un nivel spiritual şi intelectual extraordinar.

Sunt convertiţi dintre oameni care au avut experienţa străzii, punk ș.a.m.d., sau dintre oameni care au avut experienţă satanică. Sunteţi foarte mulţi tineri, aţi auzit de grupul muzical Nirvana, din California, un grup rock, care a distrus multe suflete tinere, prin ritmul sălbatic şi prin sensurile textului. Unul dintre membrii Nirvanei s-a sinucis. Şi a lăsat o scrisoare în care a spus că viaţa lui este pustie, că nu găseşte nici un punct de orientare şi că sub picioarele lui – vorbesc din punct de vedere spiritual – nu există nimic care să spună că viaţa are un sens. Şi s-a sinucis. Prietenul lui cel mai apropiat i-a citit scrisoarea şi a început să-şi pună întrebări. Ce se întâmplă cu noi? Unde mergem? Şi, ajungând întâmplător la Mănăstirea Platina, s-a convertit. Este unul din cei mai fervenţi rugători de acolo şi unul dintre cei mai adânci cugetători duhovniceşti.

(Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, Suferinţa ca binecuvântare, Editura Cathisma, Bucureşti, pp. 61-61)