Părinte Cleopa, spuneţi-mi câteva cuvinte despre creaţia lumii văzute şi nevăzute, după învăţătura Sfinţilor Părinţi.

Toată creaţia este şcoală a sufletelor celor cuvântătoare, spune Vasile cel Mare în „Hexaimeron” (Facerea lumii în cele şase zile). Căci, privind la cele create de Dumnezeu, ne înălţăm cu mintea la cele nevăzute şi ne întărim în sfânta credinţă. Cât suntem în trup, toate le vedem „ca prin oglindă”, adică prin creaţii, care formează icoana, imaginea celor viitoare de dincolo de mormânt.

Creaţia este oglinda lui Dumnezeu în care se reflectă bunătatea, mila, pronia şi iubirea Tatălui Ceresc pentru noi, oamenii. Sfinţii Părinţi numesc pe toate cele văzute „spatele lui Dumnezeu”, care închipuiesc, simbolizează, pe cele viitoare. Iar când vom trece la cele veşnice, atunci vom vedea cu ochii cei duhovniceşti „faţa lui Dumnezeu”, adică vom privi faţă către faţă slava Preasfintei Treimi, fără să mai avem nevoie de „oglinzile” cele de pe pământ, adică de creaţii. Aici pe pământ nu suntem vrednici să privim pe Dumnezeu în faţă. Iar dacă auzim pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan zicând: Pe Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a văzut (Ioan, 1, 18), să înţelegem că nu L-a văzut după fiinţă, după esenţă, însă Îl vedem prin creaţie. Că, după fiinţă, nici îngerii din cer nu-L pot vedea şi înţelege pe Dumnezeu.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 7-8)