credință

Crezul – condiție esențială a creştinării

Unirea cu Hristos, pecetluită prin mărturisirea solemnă a credinței, făcută sub forma rostirii Crezului, a intrat în generală întrebuințare în practica Botezului din toate riturile liturgice răsăritene, imediat după Sinodul al II-lea Ecumenic (anul 381). Simbolul de credință ne arată supunerea față de Împăratul și Dumnezeul nostru.

După cum Moise a înălțat șarpele în pustie (Ioan 3, 13-17)

Duminica aceasta este despre sfătuirea cu Hristos a unui învățător. Sper ca și învățătorii noștri să se sfătuiască cu El când le este greu. Mâine copiii se întorc la școală după o lungă perioada de pustiire a vieții lor educaționale. Fiți cuminți și luminoși! Și colegii profesori și colegii elevi. Hristos este cu noi. Mereu. Priviți cu luare-aminte la Crucea Lui și prindeți curaj. Curaj și putere. Putere și înțelepciune. Luați-vă copilăria înapoi și dăruiți-i strălucirea Iubirii lui Dumnezeu. Biserica este cu voi. Fiecare dintre noi suntem cu voi. O singură familie. A creștinilor. A Crucii Înălțate. Înălțate pentru ca să ne înalțe nu să ne copleșească. Să ne mântuiască nu doar să ne judece.

„Sfânta Xenia m-a ajutat să nasc o fetiţă, deși sunt foarte bolnavă”

Pe atunci, aşteptam un copil, dar medicii mi-au interzis categoric naşterea, pentru că ar fi fost periculos, căci nu mi-aş mai fi putut mişca deloc picioarele. Dar am hotărât cu fermitate să nasc şi am promis că, dacă voi naşte o fetiţă, o voi boteza cu numele de Xenia.

Să ne încălzim credinţa prin primirea Sfintelor Taine

Plecând de la această credinţă şi contemplându-L în gând pe Domnul, Care va să vină din Cer să ne cerceteze, cu defăimare de sine rugați-vă, urmând pilda dreptei Elisabeta când a fost cercetată de Maica Domnului: „De unde nouă aceasta, că Însuşi Domnul vrea să vină la noi?”.

Cine ne dă nouă mărturie că Dumnezeu există

De cauţi, frate, mărturie în jurul tău, în lungime şi în lărgime şi în adâncime, îţi dau mărturie marea şi văzduhul, şi muntele şi codrul, muşuroiul de furnici şi stupul de albine, şi tot ce vieţuieşte în mare şi în văzduh, şi în munte, şi în codru, şi înăuntrul muşuroaielor şi al stupilor. Urcă pe spiţa lor de neam, nu te abate nici la stânga, nici la dreapta – însă nu întreba pe oricine de cale –, şi vei ajunge, negreşit, la acea sfinţită clipă în care a străfulgerat din cer glasul dragostei: să fie, să fie, să fie! Şi a fost aşa.

(Video) 10 lucruri despre Biserica Sfintei Teodora – miracolul din Vasta

În satul Vasta din Peloponez, Grecia, se află o bisericuță unică în toată lumea, care datează din secolul al XII-lea. Din acoperișul lăcașului, în mod cu totul miraculos și inexplicabil, au crescut 17 copaci. Mulți au o înălțime de peste 30 de metri și o greutate de peste o tonă. Rădăcinile arborilor nu se văd nici în interior, nici în exterior sau pe sub tavan. În ciuda greutății lor și a bătăii vânturilor, copacii stau drepți pe acoperișul bisericii, rezistând de secole. Pe sub bisericuță curge un râu limpede, care a țâșnit miraculos din pământul pietros. Biserica, copacii și izvorul sunt pe locul în care se află mormântul Sfintei Teodora. Năvălind dușmanii, Sfânta s-a înrolat în armată deghizându-se în băiat, jertfindu-se pentru consăteni și pentru pământul natal. Conform tradiției, ultimele sale cuvinte au fost: „Fie ca trupul meu să devină biserică, sângele meu să devină râu, iar părul meu să devină copaci”. Bisericuța Sfintei Teodora din Vasta este vizitată de mii de credincioși în fiecare an.

Pulheria – Sfânta Împărăteasă care și-a închinat viața Ortodoxiei

Era o ortodoxă profundă, încât palatul imperial, aşa cum mărturisesc istoricii vremii, „mirosea a mănăstire şi nu a reşedinţă imperială”. Meritul ei este acela că a avut conştiinţa că nu poate conduce singură un imperiu întins pe trei continente, o administraţie în care eunucii deţineau puterea, iar uzurpatorii apăreau la orice pas. Deşi făcuse votul fecioriei şi era înaintată în vârstă, s-a căsătorit cu generalul ortodox Marcian, asociindu-l la domnie.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – ce este sufletul?

„Aţi auzit spunându-se despre cineva că este «un mare suflet» sau că este «un om fără suflet»? Vrea să spună că omul cu suflet este acela care emană bunătate, dragoste faţă de semeni; care iubeşte pe săraci şi pe orfani; care ştie să-i ierte pe cei care i-au greşit, pe duşmani; care răsplăteşte răul cu bine, care nu ţine minte răul.”

Chemați-o mereu cu credință pe Împărăteasa Cerurilor!

Amintiţi-vă că aveţi în Ceruri o Maică, pe Împărăteasa Cerurilor, care vă vede, vă aude şi ştie toate mişcările sufletului vostru.

Rugăciunea Arhimandritului Iachint Unciuleac pentru înmulţirea răbdării

De la părintele Iachint ne-a rămas o rugăciune, o expresie a sufletului său bun. O rugăciune care este de mare trebuinţă nouă, creştinilor din secolul vitezei, pentru că este despre ceva ce pierdem de la zi la zi – răbdarea!

Pagini