— Părinte, prin ce s-au distins unii Sfinţi, mai vechi şi mai noi, de au ştiut când vor muri, când se va întâmpla cutare eveniment etc.?

— Prin multă mărime de suflet, printr-o mare simplitate, smerenie şi credinţă. Nu şi-au pus în viaţa lor logica aceea care clatină credinţa. Mare lucru este credinţa! Vedeţi, şi Apostolul Petru prin credinţă a umblat pe apă. Dar de îndată ce a intrat logica a început să se afunde. V-am spus despre părintele Haralambie care a trăit cu puţini ani mai înainte în mănăstirea Kotlumusiu? A fost foarte simplu, monah lucrător şi duhovnicesc. Când a îmbătrânit, o gripă puternică l-a aruncat la pat şi medicul a spus părinţilor să nu se depărteze de el, că peste puţin timp îşi va sfârşi viaţa. Părintele Haralambie a auzit de sub pături şi i-a zis: „Ce spui? Eu nu mor dacă nu vin Paştile ca să spun Hristos a înviat!”. Şi într-adevăr, au trecut aproape două luni, au venit Paştile, a spus „Hristos a Înviat!”, s-a împărtăşit şi după aceea s-a odihnit. Acest bătrânel mărinimos a devenit un copil adevărat al lui Dumnezeu şi împreună cu Dumnezeu şi-a hotărât ziua morţii sale.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, p. 265)