Ultimul exemplu, care ilustrează complexitatea şi multiplele valenţe ale relaţiei dintre păcatele părinţilor şi bolile copiilor, va fi luat dintr-o relatare despre un remarcabil nevoitor al vremurilor noastre, şi anume Cuviosul Paisie Aghioritul. La acesta, în Sfântul Munte, a venit un bărbat a cărui fiică era grav bolnavă de cancer. Acesta adusese cu sine şi câteva lucruri ale fetei, ca să le binecuvânteze Părintele.

Bătrânul i-a zis nefericitului:
‒ Eu o să mă rog, dar şi tu, ca părinte, trebuie să faci jertfă, pentru că Dumnezeu Se milostiveşte grabnic de iubirea jertfelnică.
Tatăl fetei a întrebat:
‒ Ce jertfă să fac, părinte?
Bătrânul a zis:
‒ Jertfeşte şi tu o patimă.
Acela, având o idee foarte slabă despre viaţa duhovnicească, a răspuns:
‒ Păi, eu n-am nici o patimă.
Atunci bătrânul l-a întrebat:
‒ De fumat fumezi?
‒ Da.
‒ Lasă-te de fumat din dragoste de fiica ta, şi Dumnezeu o s-o facă sănătoasă, a cerut Bătrânul.

Tatăl s-a lăsat imediat de fumat, şi fata a început să se facă, puţin cât puţin, sănătoasă. După o vreme, s-a însănătoşit cu desăvârşire, lucru confirmat şi de medici. Totuşi, tatăl a uitat nu după mult timp de făgăduinţa sa, şi ca atare nu şi-a mai ţinut-o. Ce credeţi că s-a întâmplat? Fetei i s-a descoperit iarăşi o tumoră malignă, şi starea ei s-a înrăutăţit. Tatăl a cerut din nou ajutorul Bătrânului, însă a auzit mustrarea fermă şi nepărtinitoare: „Dacă tu, tată fiind, nu ai evlavie şi nu jertfeşti de dragul copilului o patimă, care de altfel îţi distruge trupul, nici eu nu pot să te ajut cu nimic!”.

Ce lecţie bogată în învăţăminte pentru noi toţi! Înţelegerii duhovniceşti a Bătrânului Paisie i s-a descoperit legătura, nevăzută de către medici, dintre procesul canceros din fiică şi împătimirile tatălui ei. Cu rugăciunile bineplăcutului lui Dumnezeu, tatăl şi-a biruit patima fumatului, şi boala a dat înapoi, dar omul s-a purtat după aceea necugetat. În ciuda făgăduinţei, nu se lăsase cu totul de obiceiul care era vătămător şi pentru propria lui sănătate. Cu adevărat, este mai bine să nu fagăduieşti, decât să fagăduieşti şi să nu împlineşti! Cu atât mai mult când este vorba de Dumnezeu şi de viaţa copilului tău care e pe moarte. După netrecătorul cuvânt al Scripturii, dragostea acoperă mulţime de păcate (I Petru 4, 8) şi cui i se iartă puţin, puţin iubeşte (Luca 7, 47). Practic, prin fapta sa, tatăl cu pricina a arătat că nu-şi iubeşte destul fiica. Iar de vreme ce lucrurile stăteau aşa, i-a fost refuzată cererea.

(K. V. Zorin, Păcatele părinţilor şi bolile copiilor, traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, pp. 31-32)