Una dintre poruncile Mântuitorului este să ne rugăm mereu. Rugăciunea este respiraţia vieţii duhovniceşti. Aşa cum viaţa trupului încetează odată cu oprirea respiraţiei, tot aşa şi viaţa duhovnicească încetează odată cu părăsirea rugăciunii.

După ritmul respiraţiei ne dăm seama de sănătatea trupului. Cât de mare este teama părinţilor atunci când copilul începe să respire greu şi este ameninţat de sufocare (ca boală)... Dar cel mai mult ne vom teme de lipsa sau încetarea respiraţiei duhovniceşti, care se numeşte rugăciune.

Pentru a evita acest lucru vom începe prin a-l obişnui pe copil cu rugăciunea chiar din pruncie, să o întreţină şi să o adâncească tot mereu.

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 45)