Caracterele oamenilor diferă. Bătrânul Iosif sublinia: „Sufletele suave ascultă ușor, pe când cele dârze se chinuie să se supună. Se deosebesc între ele ca și bumbacul de fier! Bumbacul are nevoie doar de un cuvânt, pe când fierul are nevoie de focul și de cuptorul patimilor pentru a fi prelucrat! Omul cu un caracter puternic trebuie, deci, să dea dovadă de răbdare în ispite, pentru a se curăți. Dacă n-are răbdare, este ca o lampă fără petrol, care se stinge repede și dispare”.

Creștinii trebuie să știe că viața lor are o ținută înaltă. Bătrânul Eusebiu spunea referitor la acest subiect: „Rațiunea și scopul pentru care omul există este să devină asemănător cu Hristos”. Și va deveni așa „când Îl va considera pe Hristos ca modelul absolut, când va trăi și se va comporta conform cuvintelor și poruncilor Sale”.

Bătrânul Amfilohie zicea: „Roadele duhovnicești se pot obține numai la nivelul inimii, căci în inimă se pot semăna și planta semințele duhovnicești peste care harul Sfântului Duh vine apoi să aducă ploaia adevăratei rodnicii. Aceste fructe vor fi păstrate în două case de economii, mai întâi în una din Cer, apoi în una de pe pământ, pentru oamenii săraci și pentru cei ce au foame de cele duhovnicești”.

(IPS Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos?, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, pp. 111-112)