Sârguieşte-te să-ţi cureţi sufletul de întinăciunile aduse de organele simţurilor. Se cuvine a urmări cum Mirele apare prin ferestre - adică prin simţurile noastre. Când cugetăm la legea Domnului ziua şi noaptea, desfătându-ne întru dumnezeieştile cuvinte şi luând aminte la cele scrise cu umilinţă şi cu înţelegere, ne deschidem ferestrele noastre şi primim faţa Mirelui.

Iar când alţii citesc dumnezeieştile cuvinte sau vorbesc despre Dumnezeu şi noi ascultăm, din nou se iveşte Mirele - de data aceasta prin ceilalţi - şi ne arată nouă felul frumuseţii Lui pornind de la cele din afară spre cele dinlăuntru, căci ele se aseamănă pâraielor tulburi (comparaţia este a Marelui Vasile). Aceste pâraie, după ce vor ieşi din albiile lor - în vreo iarnă - din cauza ploilor celor repezi, târăsc în curgerea lor orice li s-ar întâmpla în cale: pietre, lemne, pământ şi altele de acest fel. Tot aşa şi organele simţurilor: după ce o dată s-ar lăsa de Domnul mintea [dacă s-ar dezlipi vreodată mintea de la Dumnezeu], se reped cu mare iuţeală la lucrurile simţite şi, târând cu ele privirea necinstită, urâta cuvântare, auzul rău şi, pe scurt, toată mizeria şi necurăţia poftelor, se întorc înapoi şi le bagă pe toate în ticălosul suflet, facându-l întunecat şi plin de atâtea chipuri urâte şi strigări răsunătoare. Deci, într-un cuvânt, îl îneacă pe loc în patimi, prefăcându-l în peşteră de tâlhari sau gazdă de necuraţi.

 

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 208)