Oarecine dintre Părinţi a rugat pe Dumnezeu ca să-l încredinţeze în ce măsură a ajuns; şi i-a descoperit lui Dumnezeu: „În cutare obşte este un frate mai bun decât tine”. Şi sculându-se bătrânul, s-a dus în obşte; şi auzind egumenul, l-a întâmpinat cu bucurie, că era mare şi vestit. Şi le-a zis lor bătrânul: „Vreau să văd pe toţi fraţii şi să-i întâlnesc”. Şi, poruncind egumenul, au venit toţi fraţii. Iar cel pentru care bătrânul s-a încredinţat nu venise. Şi le-a zis: „Mai este vreun frate?”. Iar ei au zis: „Da, dar este prostănac şi se îndeletniceşte în grădină”. Zis-a bătrânul: „Chemaţi-l!”. Şi ei l-au chemat.

Şi cum l-a văzut pe el bă­trânul, sculându-se, l-a întâmpinat; şi, luându-l deosebi, l-a întrebat: „Care este lucrarea ta? Vesteşte-mi!”. Iar el, răspunzând, a zis: „Prostănac sunt”. Şi, mult fiind rugat de bătrân, a zis către el: „Egumenul a băgat în chilia mea boul de la moară, şi în toate zilele îmi rupe sforile rogojinii la care lu­crez. Şi, iată, de treizeci de ani rabd aceasta, niciodată n-am lăsat gândul meu să aibă ceva asupra stareţului meu, nici pe bou nu l-am bătut vreodată, ci, îndelung-răbdând, iarăşi împleteam sforile, mulţumind lui Dumnezeu”. Şi, auzind stareţul, s-a minunat, că dintr-aceasta a cunoscut şi cea­laltă lucrare a lui.

(Everghetinosul, volumele I-II, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 179)