Când demonii văd că cineva are râvnă să se roage așa cum trebuie, îi insuflă (nu în timpul rugăciunii) gânduri despre ceva oarecum necesar și pleacă, iar după puțin timp îi stârnesc amintirea despre acel lucru, ducând și mintea în căutarea lui (dacă este o problemă, căutând rezolvarea, iar dacă este un lucru, căutând dobândirea); și, negăsind ceea ce caută (rezolvarea problemei sau mijlocul dobândirii lucrului), omul se supără și se întristează.

Apoi, când se așază la rugăciune (acest râvnitor al rugăciunii), diavolii îi amintesc lucrul la care s-a gândit și pe care l-a căutat, ca mintea, pornind iarăși în căutarea lui (neterminată înainte) să facă rugăciunea neroditoare (iar pe cel ce se roagă, neroditor).

Ostenește-te să-ți faci mintea în timpul rugăciunii surdă și mută și vei avea posibilitatea să te rogi (așa cum trebuie).

(Sfântul Cuvios Nil Pustnicul, Despre rugăciune și trezvie în învățăturile Sfinților Părinți, Editura Egumenița, pp. 220-221)