Cine nu se roagă cu duhul înfrânt și smerit este ca și cum ar încerca să fixeze boabe de fasole pe un zid de piatră.

Noi ne rugăm de formă. Da, ne rugăm de formă când ne rugăm într-o stare de tulburare. Simțim că ceea ce cerem este o îndrăzneală dar, totuși, cerem. Avem obligația să spunem: Facă-se voia Ta. În toate, în toate. În toate să se facă voia Ta. Dar cuvintele acestea nu ne plac. De ce? Pentru că nu avem smerenie. Pentru că nu avem ascultare.

Deci, când ne rugăm în această stare, starea aceasta a noastră nu ne lasă să simțim în rugăciune nici bucurie, nici liniște. Acesta este barometrul rugăciunii. Barometrul ascultării cererilor noastre este pacea, liniștea, bucuria. Iar când o astfel de bucurie nu se află în sufletele noastre, rugăciunea noastră este formală.

(O viață de jertfă – Mărturisirile Cuviosului stareț Samson Esper, traducere de Severin Alexandru, Editura Egumenița, Galați, 2010, p. 62)