Cum s-ar fi înmulţit neamul omenesc şi ce soartă ar fi avut dacă nu greşea Adam în Rai?

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că „scopul de mai înainte al lui Dumnezeu a fost să nu ne naştem prin legătura nunţii, din stricăciune”. Dar călcarea poruncii a făcut ca oamenii să se înmulţească prin nuntă, întrucât Adam a nesocotit legea dată de Dumnezeu.

Deci toţi cei care se nasc din Adam se zămislesc întru fărădelegi, căzând sub osânda protopărintelui. Aceasta o spune prorocul David, zicând: „în păcate m-a născut maica mea” (Psalmi 50, 6). Așadar Eva, mama noastră a tuturor, a născut din păcat, adică din plăcere. De aceea şi noi, căzând sub osânda maicii noastre Eva, zicem că ne naştem în păcat (Filocalia, vol. II, Sibiu, 1948, p. 210).

Unii Sfinţi Părinţi afirmă că, dacă Adam nu ar fi greşit, neamul omenesc s-ar fi înmulţit prin cuvânt. În această privinţă spune Sfântul Vasile cel Mare: „Ce zice, omule? Este oare vreun lucru cu neputinţă la Dumnezeu? Oare Dumnezeu, Care înmulţeşte neamul multor păsări fără împreunare, nu putea face acest lucru cu neamul omenesc?” (Hexaimeron, Cuv. 8).

Iar dacă întreba ce soartă ar fi avut Adam dacă nu greşea în Rai, la aceasta zic că: Dumnezeu l-a făcut pe om pentru ca să se împărtăşească de bucuria de a fi în preajma lui Dumnezeu şi de fericirea de a-L cunoaşte, de a-L slăvi pe Dumnezeu. El este încununarea întregii zidiri, este o lume mică, cum spun Sfinţii Părinţi. Prin trupul său, omul face legătura cu lumea văzută, iar prin suflet el face legătura cu Dumnezeu. Omul a fost făcut să fie făptură aleasă a slavei dumnezeieşti. Rostul său în Rai era să împlinească porunca lui Dumnezeu şi să lucreze prin harul Duhului Sfânt la desăvârşirea sa, ajungând prin participare să fie după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Învăţătura de Credinţă Ortodoxă, 1952, pp. 71-73).

(Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, vol. IV, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 23-25)