- Cum este aici? Cum este aici? Nimic...

- Nimic, a răspuns Nikolai. Desigur, vin gânduri...

- Fără acestea nu se poate, mintea nu poate exista fără gânduri, aşa cum omul nu poate trăi fără respiraţie. Este trebuinţa lui de căpetenie. Dar ce poţi să gândeşti? Unul îşi imaginează tablouri desfrânate şi se desfată cu acestea... Voi însă aţi venit aici să-L căutaţi pe Dumnezeu. Să-L găseşti pe Dumnezeu este ţelul vieţii monahale. Poţi trăi în mănăstire fără să fii monah, să nu dobândeşti nimic... Iată şi oamenii din domeniul artelor, în poezie, pictură şi mai ales în domeniul muzicii - toţi doresc să-L găsească pe Dumnezeu. Dar nu Îl caută cum trebuie. Cum să-L cauţi pe Dumnezeu? Prin păzirea poruncilor, mai ales prin smerenie... Dar ei nu vor să se smerească, vor să treacă oarecum pe ulicioare, mai de-a dreptul... Ştiţi poezia lui Puşkin «Proorocul»? Acolo el spune: «în pustia întunecată mi-am târât zilele». Pustia este viaţa. Iar trupul întreg mi l-am târât. Acolo mai vorbeşte că a atins şi «năzuinţa cea înaltă a heruvimilor şi mişcarea monştrilor din mări». Îngerii sunt curaţi, ei «cugetă doar la cele înalte». Dar în noi este şi această mişcare a monştrilor din mări. Aceste două curgeri merg în noi în mod paralel. Trebuie să ne străduim să «cugetăm doar la cele înalte». Acest lucru nu se dobândeşte prea lesne, doar mişcarea monştrilor din mări să fie mai înceată şi se pot apoi dobândi doar năzuinţele înalte, iar acei monştri se vor scufunda în beznă şi vor dispărea. Da, acest lucru se poate dobândi. De aceea vă spun: smeriţi-vă, smeriţi-vă. Să vă ajute Dumnezeu!

(Sfântul Varsanufie, Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 138)