Cum să primim insulta
Sârguiește a-ți înălța mintea la Dumnezeu, gândindu-te la nemărginita lui dragoste ce are pentru tine, fiindcă ți-a trimis această ispită neașteptată, nu să te piardă, ci să te curețe mai bine și să te unească cu El mai repede.
De ți se întâmplă a fi insultat pe neașteptate, când te ocărește cineva, te lovește, ori, în fine, îți face altă necinste, oprește-te o clipă, adună-ți toate gândurile în inimă, dă toată atenția și toată vigilența minții tale pentru a se feri de tulburare. Inima să nu ți se tulbure nicidecum de patima mândriei.
Dar dacă n-ai putut-o opri la vreme și s-a tulburat, oricum nu lăsa patima să iasă afară și să te facă a răspunde cu ocări și insulte, fiindcă Psalmistul ne mărturisește: „Întru mine s-a tulburat inima mea” (Psalmul 142, 4). Adică tulburarea și patima mâniei n-a ieșit afară, ci după cum valul îngrozitor al mării nu iese din hotarul lui, ci se sfarmă de țărmul ei, și se împrăștie într-o pânză albă de spume, tot astfel se pierde și se duce mânia. Sfântul Vasile cel Mare tâlcuiește astfel acest psalm „întru mine s-a tulburat inima mea”, adică patima nu s-a vădit celor din afară, ci asemenea unui val, s-a așternut, sfărâmându-se complet de țărmurile rezistente.
Apoi sârguiește a-ți înălța mintea la Dumnezeu, gândindu-te la nemărginita lui dragoste ce are pentru tine, fiindcă ți-a trimis această ispită neașteptată, nu să te piardă, ci să te curețe mai bine și să te unească cu El mai repede.
Având acestea în vedere, întoarce-te, zic, și ceartă-te zicând: „O, ticălosule și mizerabile! De ce nu voiești a îmbrățișa această Cruce și acest necaz trimis nu de altcineva, ci de Însuși Tatăl Ceresc?”.
Apoi, întoarce-te la Cruce, îmbrățișeaz-o în gândul tău cu cea mai mare bucurie posibilă și zi: „O, Cruce, tu ceea ce ești zidită prin Providența lui Dumnezeu mai înainte de a fi eu! O, Cruce, ce te-ai îndulcit cu dulceața dragostei Celui Răstignit, întărește-mă, pune-mă pe tine, primește-mă cu toată tăria, încât să mă pot uni desăvârșit cu Cel ce m-a mântuit murind pe tine!”.
Chiar de ți-a luat înainte patima mâniei, ți s-a împotrivit și nu te-a lăsat de la început a-ți înălța mintea la Dumnezeu, grăbește a o ridica cât mai repede posibil, până ce nu te cuprinde tulburarea. Astfel vei fi ajutat.
(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 53)
Maica Domnului ne aduce înaintea lui Dumnezeu
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro