Se biruiește mai ușor, se vindecă mai greu. Pentru că sunt situații în care cel chinuit de această suferință, sau de această înclinație sau de această „orientare“, cum se numește acum, să nu se poată elibera… Acum îmi vine în minte situația lui Julien Green – un mare scriitor francez, pe care l-am iubit mult, mult de tot – care a fost chinuit de această suferință toată viața lui fără să fi căzut în păcat. În adolescență striga la Dumnezeu: „Doamne, de ce-mi plac mie mai mult verii mei decât verișoarele?“. Da, e greu de vindecat, dar este posibilă viața curată în credință, așa cum e posibilă și pentru un heterosexual. N-au fost sfinții noștri chinuiți de ispite și au biruit? Nu sunt și astăzi călugării sau celibatarii credincioși chinuiți de ispite și biruiesc? Aceeași luptă o are de dus și cineva care se consideră sau este homosexual. Acesta este un aspect și o primă etapă a vindecării: omul descoperă că poate fi stăpân peste pornirile și impulsurile sale și că Dumnezeu dă har pentru asta. Așadar, de biruit se poate, cu ajutorul lui Dumnezeu. Se poate, pentru că Însuși Dumnezeu spune: „Nu păcătuiți!“ și când Dumnezeu dă o poruncă, El dă, în chiar acea poruncă și puterea de a o împlini pentru a-L cunoaște pe El și bucuria Lui. De vindecat e ceva mai greu, dar este posibil. În America sunt mii de cazuri de homosexuali care s-au vindecat, dar nu se vorbește despre ei, se vorbește doar despre cei care vor să se căsătorească între ei și să înfieze copii… Da, se vindecă profund și adevărat cei care apelează la puterea vindecătoare a lui Dumnezeu, cei care se dau pe mâna lui Dumnezeu pentru a descoperi mai întâi cauza îmbolnăvirii și apoi, pentru vindecare. Totul este ca cel în cauză să se considere bolnav și să-și dorească sănătatea! Dar sunt foarte mulți care ies din această capcană și prin psihoterapii, prin metode psihologice și psihiatrice pentru că, de obicei, astea vin din traume din copilărie: abuzuri emoționale, sexuale, fizice sau surprinderea repetată a părinților în actul intim. Cunosc un tânăr care din cauza asta – lui i se părea că mamei lui i se întâmpla ceva foarte rău – crede că dacă s-ar apropia de femeie i-ar face rău mamei sale. E greu acest lucru. Și-atunci, tot erotismul s-a dus spre băieți. Psihologii spun că este foarte complicat. Important este ca omul să-și amintească toate aceste lucruri și să le spună cuiva în care are încredere, cum ar fi un consilier sau un preot… Din păcate părintele duhovnic nu întotdeauna are timp sau deschidere care să-l ajute pe cel care vine să spună toate acestea… Apoi, de multe ori aceste amintiri sunt adânc îngropate în subconștient și e nevoie de multă răbdare și ascultare până vine, încet, încet conștientizarea traumei, apoi iertarea agresorului, apoi iertarea propriei persoane și mărturisirea propriilor reacții păcătoase. Pentru că una este ce mi-au făcut mie alții și alta este cum am reacționat eu la ce mi-au făcut ceilalți. Și alt remediu decât iertarea, nu cunosc. Cele câteva cazuri pe care le cunosc eu au biruit așa: post, rugăciune, descoperirea cauzei și iertarea celor care le-au produs traumatismul.